Ziua 9

Acea ploaie măruntă ne iubește atât de mult încât ne urmează peste tot pe drumul nostru, și nici astăzi nu ne-a părăsit. A plouat toată noaptea, nori cenușii au acoperit tot cerul, și se părea că nici astăzi nu vom avea parte de un miracol. Peste toate acestea s-a adăugat nesiguranța locului de cazare, căci plănuiam să montăm corturile sub castelul din Niedzica, pe malul unui lac. Prognozele meteo ne-au confirmat că miracolul se lasă așteptat, astfel a trebuit să elaborăm planurile B, C, D. Încă de dis-de-dimineață, Zsolt și Seres au pornit să găsească un loc de cazare acoperit. În acest timp Paul ne-a servit un mic dejun regal, Borat și ucenicul său (Metz și Wilson) au reparat una din mașinile noastre (Polo-ul miraculos), căruia ieri seara i sa părut foarte simpatic un capac de canal (gagică) și a trecut peste acesta. Echipa de cicliști nu a observat nimic din acestea, căci în acest timp toți dormeau încă.

Până când toți s-au trezit, Zsolt s-a întors deja cu o știre senzațională: și astăzi seara putem dormi într-un loc uscat și cald! Pe drumul nostru întâlnim totdeauna oameni foarte amabili care contribuie la acel miracol al expediției. Așa a apărut pe lista noastră un vânător slovac, care spre norocul nostru are pe terenul său o vilă și o curte imensă în apropierea graniței cu Polonia. Și partea esențială: deține și un teren se sport IMENS ACOPERIT, unde ne putem petrece noaptea următoare.

DAR, înainte ca toată lumea să adoarmă, să amintim de eroii zilei, cei 13 băieți care s-au decis să confrunte ploaia măruntă și să parcurgă pe bicicletă kilometri programați pe ziua de astăzi, să se lupte cu serpentinele înfricoșătoare, care se aliniază de-a lungul masivului Tatra. Mărturiile băieților despre această aventură curajoasă cuprind adesea următoarele imagini: vântul a fost atât de puternic încât a fost mai greu de coborât pe pantă decât de urcat; era să înghețe pe bicicletă (a fost însă o stare de moment și toți au fost așteptați cu ceai fierbinte), și au întâlnit un alt grup de cicliști, care de asemenea nu s-au speriat de ”o mică ploaie”.

Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți 26 de membri ai echipei? Nu a fost prima, și cred nici ultima dată în istoria expedițiilor pe bicicletă, când am fost nevoiți să ne urcăm în mașini. Nu ne place să abuzăm de această posibilitate, dar este mult mai important ca toți să ajungă la destinație sănătoși și veseli, căci trebuie să dormim doar de două ori!!! și vom ajunge la Cracovia.

Paul și bucătăria mobilă a avut astăzi zi de odihnă. Am servit prânzul combinat cu cină la ”restaurantul vânătorului”, ciorbă slovacă (sau mai degrabă poloneză) cu de toate și felul doi cu cartofi și carne.

Toți am trecut deja de momentul dușului cu apă fierbinte, hainele noastre ude sunt deja la uscat, am inaugurat și terenul de sport, am desfăcut paturile.

Sperăm că mâine vom avea parte de o trecere a graniței lipsită de ploaie, și vom descoperi plaiurile poloneze de pe bicicletele noastre. Ne așteaptă Kasina-Wielka și căsuțele de lemn: aici nu va mai trebui să improvizăm!

Mesaje

E. Dávid: În primul rând mulțumesc foarte mult că pot să fiu aici, care este meritul vostru. Mă simt foarte bine, am cunoscut și am îndrăgit mulți oameni noi și nu aș dori să se termine!

Bálint: Ne-am udat leoarcă, dar a fost frumos!

Tulit Tamás: Mi-a plăcut să joc tenis J

J. Gergő: Îmi plac pisicile!

V. Réka: Porque.

Eszti: Mă simt foarte bine, sper doar că soarele va ieși din nou. Cel mai important este optimismul. ^_^

Misi: Cred că aceasta fost cea mai grea zi a expediției. Am pedalat în ploaie, dar ne-am simțit excelent! După sosire mi-am umflat salteaua, dar s-a dezumflat, însă nu am cedat. Am umflat-o încă o dată și a explodat…DAR Berci avea o saltea în plus, pe care o voi folosi de acum înainte. A fost o zi extraordinară!!! :D