Ziua 15

România unde eşti? Penultima zi,căldură mare,drum lung prin Bulgaria. Aşteptăm osteniţi să ne aducă mâncarea( azi avem peşte).Suntem deja în Giurgiu.

Ziua a 15-lea, sau cum spun turcii, gün 15,a pornit încă de pe malul mării Marmara.O zi însorită,splendidă ne aştepta la 8 dimineaţa şi marea, uriaşul magnet albastru ne tot atrăgea -şi noi rezistam cum puteam,şi ne făceam bagajul.A mai făcut nişte poze cu banerele sponzorilor,în semn de recunoştinţă că ne-au susţinut şi ne-am luat rămas bun de la Tamás Szerémy,reporterul televiziunii Duna şi de la tatăl lui.Pentru Tamás de azi va începe o nouă etapă în viaţă: prietena ei e din Turcia şi el va lucra la Istambul ca şi corespondent al televiziunii maghiare.Cele cinci zile petrecute cu el ne-ambogăţit cu amintiri frumoase. De aici din Giurgiu,în aşteptarea peştelui,îi dorim casă de piatră şi mult noroc în viaţă.

Cam pe la ora 10 am pornit la drum.La vama turcească n-am avut probleme,nici remorcile n-au fost desfăcute,dar drumul în Bulgaria, cum defapt ne-am şi aşteptat, a fost lung.Foarte lung şi plictisitor.  La 11 noaptea am ajuns în Giurgiu.Ne vom întoarce cândva şi-n Bulgaria, promitem, dar acum nu m-aş mai reîntoarce, pentru nimic în lume.Poate niciodată n-am aşteptat, atât de nerăbdători, graniţa Română.

Nu prea s-a întâmplat nimic nou cu noi,azi e ultima zi.Ultima şedinţă-l vom ţine mîine,acum suntem cam ruptulescu.Un lucru însă e cert de pe acum,e mult mai obositor pe patru roţi, decât pe două. Cum spuneam la început aşteptăm să ne sosească peştele, şi după aia la culcare.Mâine ne aşteptă o altă zi,nici de loc mai puţin grea.La ora 6 vă aşteptăm în curtea şcolii,poate ne aduceţi ceva dulce pentru că o să fim iarăşi ruptulescu şi flămânzesu.Şi trebuie să ne gândim şi la cei care n-au cum să ajungă acasă,care vor rămâne în internat peste noapte.Mulţumim anticipat.

Trebuie să mai menţionăm că azi,acum ne-am luat/ne luăm rămas bun de la mămica noastră, de la Jobbágy Júlia,care a semnat până acum blogul nostru.Mâine din Bucureşti va porni la drum la o altă tabără,cu alţi copii,pe alte meleaguri.Ne vedem cu ea la zilele maghiare din cluj când vom prezenta deltfel şi materialul nostru.Mâine mai pe lung,poze în curând.

Gün 14

Istambul....Despre ziua de azi , s-ar putea srcrie un roman.Cu siguranţă şi despre altele dar Istambul e ceva fermecător.Nu doar un roman ci mai multe...Câtă frumuseţe,câtă culoare,ce atmosferă,câtă amabilitate. 

Dar să începem cu începutul.La ora şapte am luat micul dejun şi în jurul orei opt eram deja pe drumul către oraşul, care se întinde pe două continente.De-a lungul coastei,cu briza-n faţă...ce mai,am şi uitat de biciclete. 

Cam pe la ora 11 am ajuns la Istambul.Mai exact, la 1o eram deja acolo, dar intr-un oraş aşa de mare, îţi cam ia o oră până ajungi în centru. 

După ce maşinile au fost parcate,drumul nostru spre centrul vechi al oraşului, a continuat pe podul Galata.Cu ochii căscaţi, începusem să percepem câtă minunăţii ne aşteaptă.Primul popas l-am avut între Hagia Sophia şi Moscheea albastră.Doamne, două săptămâni de oboseala ca să ajungem aici,dar a meritat.Am vrut să intrăm în Moscheea Albastră dar cum era ora în care ei îşi făceau rugăciunile,nu am putut intra.Ne-am întâlnit însă cu domnul Kamil Özer,profesorul de etică care s-a născut la Tekirdag,şi care a rămas puţin cu noi.De aici ne-am dus la Cisterne şi cu toţii am rămas fără cuvinte.Pozele însă,cu siguranţă vor vorbii şi în locul nostru.

De aici, ne-am despărţit în grupe mici şi am pornit fiecare să descoperim oraşul.Câte moschee am vizitat,ne-am plimbt prin diferite bzaruri,am mâncat,am băut ceiuri,cafele,unii dintre noi au ajuns pâna şi in Asia.Tot ce s-a putut vedea,mânca,bea într-o zi,s-a văzut,s-a mâncat şi s-a băut.

 La ora opt ne-am întălnit iarăşi la podul Galata cu duzine de pungi şi poveşti în urma noastră .Ne îndreptăm acum spre Tekirdag, şi cum părăsim treptat Istambulul, ne rupem parcă şi noi de Turcia.Mâine dimineaţa pornim spre casă.Doar de două ori mai dormim împreună,doar un blog mai scriem, s-apoi inevitabilul se va întâmpla:vom fi martorii alchimiei timpului. Prezentul,cu toate imaginile,culorile,nuanţele,stările,emoţiile ce până ieri păreau viaţă,luau parte din viaţa noastră, alunecă uşor în ceva, despre care poţi să afirmi cu fermitate, că a fost, dar care nu se va mai repeta niciodată.Tot ce ni-sa întâmlat se comprensează doar într-un singur zâmbet. Dar ce zâmbet?

Gün 13

Tot albastrul care se întinde acum în faţa ochilor noştrii şi care murmură întruna, se uneşte cu cerul în zare intr-o singură linie.Stăm alungiţi în şezlonguri,vrăjiţi de muzica valurilor şi cel care vă scrie aceste rânduri, surprinde cum o jumătate de soare,ce a mai rămas din el, se scufundă uşor în mare.Doamne ce atmosferă.După un drum lung şi obositor,( câte urcuşuri,coborâşuri) iată-ne cum ne alintăm trupul şi sufletul pe malul mării Marmara.

Fiind invitaţii primarului,dimineţa am vizitat centrul oraşului,casa memorilă a lui Rákóczi Ferenc al II-lea.După urările de bine, al primarului şi al viceprimarului,prietenul nostru Ali,care se ocupă cu paza casei memoriale,şi care deşi turc find, vorbeşte cu o rară frumuseţe limba maghiară, ne-a ţinut o disertaţie de invidiat despre Rákóczi Ferenc al II-lea.Din păcate,dintre casele maghiare din Tekirdag,doar una a fost cumpărată de statul maghiar,restul caselor find lăsate pradă timpului nemilos.

Am vizitat statuia acelui mare om, pentru care am pornit de acasă, să batem atâta drum: Ibrahim Mütefferika.Amintisem cândva, că anul acesta dorim să redescoperim, o personalitate maghiară, uitată,ignorată de mass media. Székely Ábrahám, pe numele turcesc Ibrahim Mütefferika, diplomatul sultanului, înfiinţătorul tipografiei Turceşti, scria cândva aceste rânduri despre el însuşi: “Slugă modestă,şi săracă care sunt, în Ungaria,oraşul Cluj m-am născut.”Câtă onoare pentru noi.Prea se poate întâmpla că a absolvit şcoala la noi la unitarieni.Merită admiraţia şi recunoştinţa noastră şi celor 35 de parohii care ne-au susţinut în expediţia noastră pe două roţi ( observaţi căt de frumos se poate ocolii expresia “biketour”? B.Zs.)

În oraşele Turceşti, în spaţiile verzi şi frumoase, de obicei veghează statuia lui Atatürk.Nu şi în Tekirdag, unde în cel mai frumos parc, se află o statuie de doi metrii, a celui care a fost Rákoczi Ferenc al II-lea.Nu departe de aceasta se afla statuia lui Mikes Kelemen şi a iubitei lui imaginare, contesa P.E. sau mai pe îţelesul tuturor, statuia lui Zsuzsi.  

După masă ne-am grăbit cu toţii, să facem baie în mare,iar unii se pregătesc pentru o escapadă la noapte.Azi e ziua lui Szabi,îmlineşte 18 ani; i-am făcut cadou un tricou,un vin turcesc supranumit Tigrul,şi o tortă.Szabi e sufletul expediţiei.Unde e mai mult de lucru acolo se află şi Szabi.La mulţi ani Szabi dragă,să ne trăieşti.

T. Dávid:Are cineva o corabie?

Lilla:Nu vă supăraţi,azi n-am putut să vorbesc,eram la plajă.Mâine vă sun.

Cs. Robi: Azi  fost  o zi superbă.Mâine urmează Istambulul.Marea Marmara e absolut fantastic.

Foga: Multe s-au întâmplat zi.Atât de mult îmi place să fac baie in mare şi să mă uit la poze.Ador turcii,şi abia aştept să vă văd.

Feri:Îmi plac zilele care se termină cu ziua cuiva de naştere.A fost o zi de relayxare.

B. Ferike:Totul e ok.

Zsófi: am făcut o baie pe măsură.

 Farkas :Imi lipsiţi foarte mult.Turcia e superb.Am schimbat câteva vorbe şi cu un poliţist turc.Am învţat pe jumtate turceşte.Fetele de aici sunt frumoase.Am făcut baie in marea Marmara şi am mâncat mâncăruri alese.

Szabi: Mulţumesc tuturor urările de bine,vă imbrăţişez şi o pup pe Tamara.

B. Timi:Vă iubesc şi-mi lipsiţi deja.Drum bun mâine şi ne întâlnim joi.Kristof să vă simţiţi bine.

 Attila:

Örömmel tölt el, hogy befejezhettem a bringázást, jöhet a megérdemelt pihenés, na meg persze Isztambul.

Kevin: Vă pup pe toţi,am de lucru.De acum încolo eu redactez pozele din blog.Noapte bună .

Kázmér: Sunt bine,totul e ok.

F. Timi:Mulţumesc pentru mesaj.Nu scriu prea des că va fi scump.Sunt foarte bine.Atât de bine a fost azi pe plajă. Sper că  se gată camera pân vin.

Enikő:Dragă mătuşa,de când am venit la Tekirdag ne merge foarte bine.Nici nu simţim că de fapt suntem nişte turişti,amărâţi.Chit că credeţi sau nu credeţi,  aşa de drag îmi e Tekirdagul încât nu-mi iese din cap căminul.Măria sa e bine, guta nu-l deranjează pre mult.Geamu-i se deschide,spre mare şi când se uită spre mare zâmbeşte

 Gergő: am hotărât că voi înălţa o geamie în cluj.Lângă biserica ortodoxă.P.s. trebuie să aibă minim şapte turnuri.

 Seres:Totul e bine,sunt ok.

J. Orsi: Vă iubesc,mulţumesc că vă gândiţi la mine.Nu trece zi să nu mă gândesc şi eu la voi.:-) F.Timi m-a trezit ca s-o trezim amândoi pe B. Timi.Murmur de mare dimineaţa,ce poate fi mi bun.Aveţi grijă de voi.P.s. Mami pot să mă aştepţi cu ceva surpriză dar să nu fie pre dulce că am mâncat foarte multe dulciuri la turci.Îmbrăţişări,pupici.