Ziua a 6-a

Ziua a 6-a

            Ziua de azi a început cu o mică reconfigurare a itinerariului. În loc să mergem mai departe spre pasul Verecke, respectiv Muncacevo am decis să mai rămânem o zi la locul de campare de lângă Mejgorje. Acest lucru a fost necesar pe de o parte datorită gradului de dificultate mai ridicat al traseului parcurs în cursul zilei de ieri, iar pe de altă parte ploii care a reușit să ne ude un pic bagajele.

            Ziua de repaos nu a însemnat leneveală, fiindcă mulți dintre noi după puțină odihnă s-au apucat să își verifice bicicletele, pentru eventuale defecțiuni. Alții, în special șoferii, au decis că a sosit momentul să se urce și ei pe biciclete, și au parcurs un traseu de aproximativ 12 km.

Un grup a organizat o vânătoare în inima orașului, în căutarea materiei prime pentru vestita supă „Mama și puiul”. Cu oarecare dificultăți lingvistice am reușit să ne facem înțeleși de către localnici, și ne-am întors triumfători în tabără cu prada greu capturată.

După încă o sesiune de leneveală ne-am apucat de preparat supa noastră tradițională. Anul acesta a ieșit extraordinar. Toată lumea a mâncat cel puțin două porții.

Pentru cină avem planificat o porție gigant de cartofi pai. Cu acest prilej cei nou-veniți vor trece prin tradiționala inaugurare: vor avea onoarea de a curăța cele aproximativ 25 kg de cartofi necesari pentru preparare. Așteptăm cu interes rezultatele.

Concluzia ce se desprinde spre sfârșitul zilei este aceea că a fost o decizie înțeleaptă să mai rămânem o zi. Astfel suntem cu toții odihniți, bagajele sunt uscate, bicicletele numai bune pentru a înfrunta peripețiile zilei de mâine. Până la următoarea postare noapte bună tuturor.

Ziua a 5-a

Ziua 5

După o noapte petrecută în condiții de lux, în hotelul VIP, am revenit din nou la modul de viață specific expediției. De îndată ce am terminat micul dejun, clătite cu gem, nu prea indicat pentru necesitățile calorice ale unor cicliști am pornit la drum. Primul nostru obiectiv a fost vizitarea ruinelor cetății din Hust.

De aici ne-am îndreptat spre următoarea noastră locație de campare. Chiar la începutul drumului am ținut un popas mai lung, pentru a putea mânca un mic dejun mai consistent, a la expediție: pateu, cârnați, cremă de ciocolată și multe altele.

Elementul inedit al zilei de azi a fost ploaia măruntă care a început să cadă încă de dimineață, însă după patru zile de caniculă a fost oarecum binevenit. Din fericire n-a ținut foarte mult și ne-am putut continua drumul în condiții optime.

Peste tot pe unde am trecut am fost întâmpinați de localnici uimiți de cea ce facem noi. Am admirat și noi la rândul nostru bisericile frumos ornate specifice zonei.

                Am ajuns la locul de campare, chiar la ieșirea din Mejgore pe la ora 19. Imediat am început să ridicăm corturile, să pregătim mâncarea: friptură de porc cu mazăre și morcovi. Totul a decurs destul de rapid. După cină a început din nou să plouă, dar și de această dată am scăpat ieftin.

                               

            

ziua a 4-a

Azi trezirea s-a dat pe la ora 7, grație ideii inspirate a lui Tamás de a pune în funcțiune sirena. Primul gând care ne-a trecut prin minte a fost aceea că: Doooammnnee, azi trecem vama. Am fost un pic îngrijorați, fiindcă nu știam ce ne aștepta. Ne-am temut, că ne vor diseca tot echipamentul, în căutarea anumitor bunuri “oculte”. Însă temerile noastre s-au dovedit a fi neîntemeiate, întrucât am avut parte de o primire cu onoruri. Din secunda în care am pus piciorul, sau mai bine spus, roata în incinta punctului de trecere a frontierei totul s-a oprit în, și toată lumea s-a ocupat de noi, și dacă asta n-ar fi fost de ajuns, în final am traversat frontiera ca niște oficialități, pe banda rezervată corpului diplomatic. Mulțumiri ofițerilor de la punctul de trecere a frontierei Sighetu Marmației pentru amabilitatea de care au dat dovadă.

Aventura trecerii frontierei însă nu s-a sfârșit aici, întrucât mai aveam de trecut și de vama ucraineană. Aici am fost întâmpinați de doi ofițeri, pe care în continuare îi vom denumi generic Sasha și Igor. Amândoi vorbeau româna și maghiara cu accent rusesc, însâ am reușit, cu mici excepții, să ne înțelegem. A venit Igor și a verificat ce aveam în autoturisme și la vederea sumedeniei de medicamente a rămas mut la care răspunsul nostru a fost: Mulți copii, multe probleme. La auzul acestui răspuns Igor a zâmbit și larg și a concluzionat că nu avem nimic de “contrabandat”.

Cu Sasha lucrurile nu au mers chiar așa de bine, poate că disconfortul termic i-a stricat ziua, și apoi pai peste pupăză am venit și noi. În momentul în care, din cauza alternanțelor lingvistice nu am înțeles exact la care linie trebuie să oprim mașinile, și astfel a ieșit o îmbulzeală generală. Sasha a suspinat greu, ca orice funționar aflat într-o poziție de maximă importanță, dar într-un final am clarificat liniile și toate au decurs bine.

Și astfel am ajuns cu bine în Ucraina, țară pe care am denumit-o în multe feluri: țara șoferilor amabili, oamenilor primitori, Lada Land, etc. Din nefericire temperaturile sunt destul de ridicate și aici, dar mulțumită amabilități angajaților din benzinării am reușit să ne răcorim destul de des.

Pedalând printre numeroasele indicatoare inscripționate cu litere chirilice am ajuns într-un final în Hust. Hotelul este incredibil, imposibil de descris în cuvinte. Numele hotelului spune totul: V.I.P. Cina a fost delicioasă: borch, iar ca fel principal piureu cu piept de pui. În momentul de față toată lumea se relaxează pe terasa hotelului, unde avem ocazia să ascultăm dedicații speciale din partea gazdelor noastre.

Încet-încet echipa se îndreaptă la culcare, până mâine seară vă urăm noapte bună și un început de săptămână minunată.