Ziua 7

Este cât se poate de reconfortant să te trezești astfel încât toaleta este la cinci pași de pat, avem apă caldă și duș PROPRIU. Acestea ne fac să ne simțim ca acasă, iar adevăraților expediționiști nici nu le place. Trebuie să recunoaștem că după două nopți de lux la Kosice, ne era deja dor să revenim în natură.

Desigur, este discutabil acest lucru, căci în acest an avem o serie de echipamentele mobile cu care putem să realizăm aproape orice, și nu suntem rupți de lumea civilizată. Mai ales acum, când ne-am completat accesoriile cu Móóónika (a se citi: Maounika). Să profităm de ocazie pentru a povesti pe scurt și această fază, care lipsește din postarea de ieri. Toată povestea a început atunci când, privind luxul civilizației la Kosice, ne-a venit ideea de a achiziționa un congelator, idee care i-a plăcut mai ales lui Zsolt. Da, un congelator în care în magazine se ține înghețată, carne și alte alimente. Nu ne-am gândit prea mult, seara congelatorul era deja pus în funcțiune, plin de pungi cu gheață și suc de portocale. Partea interesantă a început atunci când a trebuit să urcăm aparatul pe remorcă, pentru a porni la drum azi dimineață.

Dar cum a început dimineața de astăzi? Trezire, făcut bagaje, ordine, mic dejun cu hot-dog, făcut bagaje, ordine, curățenie, urcat Móóónika, testare biciclete, ședință, PORNIRE. Această listă nu este întâmplătoare, căci evenimentele s-au desfășurat cu această viteză. Nu am pierdut timpul, căci distanța de 80 km, care nici în sine nu este o sarcină ușoară, a fost îngreunată de urcușuri lungi. Pentru a parcurge distanța, am avut nevoi de odihnă și calorii. Dezavantajul trezirii târzii este că trebuie să ne pregătim în pripă. Dar nu au fost probleme, am pornit cu o mică întârziere, însă foarte hotărâți pe drumul care șerpuia spre Spišské Podhradie.

Organizatorii au încercat să atenueze cu tot felul de bunătăți oboseala și să motiveze cicliștii, pentru a putea face față provocărilor de astăzi. Am avut înghețată, cornuri cu ciocolată, fructe și răcoritoare, și desigur sandvișurile specifice expediției. Toate mergeau ca pe roate, câteodată sus, alteori jos. Nu mai trebuie să spunem că toți am avut o prestație bună, ambele echipe cât și celebra echipă de ursuleți. În fine, în vârful trecătorii ne-am dat seama că muntele nici nu a fost atât de dificil, fapt confirmat și de bucătarul nostru, care la un moment dat s-a urcat pe bicicletă, iar exemplul său a fost urmat și de cei doi șoferi (cicliști veterani, care au schimbat în acest an cele două pedale pe trei).

După ce fiecare dintre noi s-a întors la ale sale, am început să coborâm. Curbele serpentinelor ne-au oferit o experiență unică. Avansam foarte repede (desigur, în condiții de siguranță), și la un moment dat am zărit castelul în vale. Mâine vom observa de aproape uriașa și minunata fortăreață, care oferă o priveliște cutremurătoare și de departe.

Pentru a folosi o comparație de ciclist, la sfârșitul zilei nu a mai mers totul ca pe roate, dar așa cum ne-am obișnuit deja, nu ne-am preocupat prea mult de obstacolele care ne-au ieșit în cale. Le-am ocolit repede. S-a întâmplat că terenul găsit pe hartă s-a dovedit a fi inaccesibil, dar după o scurtă căutare am găsit un loc unde să ne ridicăm corturile. Astăzi vom avea o campare de poveste. Desigur, atât cât ne vor permite Móóónika, cabina de duș și bucătăria utilată. Dar ce contează, suntem aici la picioarele acestui monument istoric minunat, care împreună cu Maria de la Pócs vor avea grijă de noi. Dar nu numai aceștia, căci în timpul pregătirii cinei ne-au vizitat și polițiștii. Le-a plăcut foarte mult povestea noastră, și s-au oferit să ne supravegheze siguranța din oră în oră.

Ps. Probabil vom apărea și într-un album foto de nuntă, căci am fost martorii clipei când un cuplu și-a imortalizat începutul vieții comune.

Mesaje:

Misi: Sunt în viață. Sunt bine! Am trecut cu bicicleta de micul munte.

Levi: Lölölölő

Berci: Mamă, tată, sunt bine, iar atmosfera încălzește și vremea.

N. Norbi: Sinonimul expediției pe bicicletă: excursie de lux.

T. Tamás: Trăiesc. Astăzi eu am fost cel care conduce echipa. Să fiți mândri de mine. Nu am ieșit în decor pe serpentine. Să fiți mândri de mine de două ori. Vă sărut.  

V. Réka: Bună Tomi și Anyc. Astăzi dormim în mijlocul pustietății, dar este minunat, chiar lângă cetate. Sunt bine.

Balázs: Halleluja, am ajuns cu bine, după ce am pedalat toată ziua, până la cetate. Îmi lipsesc tăițeii cu varză de acasă, dar mâncarea este foarte bună și aici. Dacă o să am wifi, vă scriu.

B. Timi: Pentru wHOReDA: nu am fluturat încă steagul, dar o vom face. Vom umple Europa cu stickerele. Îmi lipsiți mult. Și mișcă-te repede!

Nóra: Am pedalat toată ziua, dar a meritat, aici nu sunt țânțari. Îmi lipsiți.

Matyi: A fost o zi lungă, dar am ajuns la sosire cu succes. Deja credeam că nu se va întâmpla nimic rău, și atunci am reușit să pun mâna pe o bucată de bălegar. Îmi lipsiți.

Márk: Sunt în viață, și sper că voi rezista în continuare.

Kata: Vreau și eu să trimit un mesaj, dar nu știu ce, așa că mai bine nu scriu nimic

Eszter: Halihóóó! Totul este în ordine. Sunt mândră de mine după ziua de astăzi. Nu vă faceți griji dacă nu scriu zilnic, semnalul nu este cel mai bun. Salutări tuturor!

F.Timi: Dragi participanți la Electric! Poate că voi chefuiți în curtea unui castel, dar noi gătim și dormim la picioarele unui minunat castel slovac. Nyenyenye. Sunt bine, încep să mă obișnuiesc cu dealurile. Îmi lipsiți, dar expediția este expediție, nu e sigur că voi veni acasă.

Orsi: Mamă, nici eu nu voi veni acasă! DAR să nu uitați de salata de pește. Vă îmbrățișez pe toți!