Ziua 12

 Pentru noi a fost foarte surprinzător faptul,că după 11 zile , nu trebuia să ne trezim devreme, să ne împachetăm lucrurile, și încălecându-ne bicicletele să pornim la drum. 

 Savuram confortul patului,leneveam, viața cotidiană orășenească exercitând un efect benefic asupra noastră.Nici legile poloneze sau confortul, nu ne-a împiedicat să ne păstrăm obiceiurile vieții noastre nomade parcursă pe două roți, deoarece și în dimineața aceasta am despachetat rezervele noastre ,și iată în curtea hotelului a apărut bufetul suedez. 

 Atât de mult ne-am atașat de mijloacele noastre de transport cu două roți, motiv pentru care nu am putut să ne luăm rămas bun de la ele fără să le incălecăm ultima oară,și să le arătăm centrul aglomerat al Cracoviei. 

 Plimbarea aceasta prin centrul orașului , a necesitat multă atenție din partea noastră. 

 Cu ocazia plimbării noastre , am profitat de un răgaz pentru a aduce mulțumiri sponsorilor ,și tuturor care ne-au sprijinit ,ajutat pe tot parcursul expediției noastre, și suntem profund recunoscători ,că împreună ne-am bucurat de această mare aventură. 

 Nu am putut renunța la o fotografie de grup cu statuia zmeului, motiv pentru care ne-am deplasat până la Wawel stârnind interesul oamenilor. După această intâmplare și Zsolt a sărit în șaua bicicletei, și împreună ne-am întos în parcare, unde am pregătit bicicletele pentru drumul de întoarcere, împachetându-le pe remorcă. 

 Din timpul ce a mai rămas din această zi minunată, ne-am aventurat prin oraș admirând frumusețile Cracoviei.

Ziua 11

Ne-am atins scopul, am ajuns la destinație , am făcut-o!!!

Cracovia un vis devenit realitate, unde am ajuns pedalând pe biciclete. Puțini pot să povestească faptul că în decurs de 11 zile ,traversând 4 țări, pedalând în arșița toropitoare, în bătaia vântului, prin ploaie , de multe ori zgribuliți de frig, trăind o viață nomadă, am lăsat în urmă sute de kilometrii, sate, cetăți ,serpentine. 

Nici ultima zi de excursie nu a început prin a pocni din degete , și gata: deja ne aflăm în Cracovia. 

 Așadar să incepem cu începutul. Ne-am trezit la “ ivirea zorilor”, cam pe la ora 9 dimineața. A fost destul de greu să ne despărțim de peisajul mirific , unde am fost cazați. În timp ce savuram micul dejun tradițional polonez , am admirat peisajul frumos. A venit vremea să ne continuăm drumul. 

 Ne-am aliniat in cele trei grupuri devenite tradiționale , ca să parcurgem distanța rămasă. Drumul ne-a întâmpinat cu suișuri și coborâșuri. Totul decurgea conform planlui ,pînă când grupul al II-lea de bicicliști s-au aventurat pe un alt drum care a fost cu 15 km mai lung. Din fericire în decursul de o ora cei trei grupuri s-au reunit, nimeni nu a pățit nimic .

 Nu am putut să ajungem în Cracovia fără să servim o gustare. Ne-am retras de pe șoseaua principală, cheful Paul a instalat bucătăria mobilă , și cu ajutor a început să ne pregătească cea mai delicioasă și îmbelșugată pâine cu ou. 

 Aveam de parcurs 20 km pâna la Cracovia, drumul iarăși ne-a surprins cu câteva urcușuri, dar a meritat. Pînă să ajungem orașul ,drumul nostru a șerpuit printre sate, păduri, grădini.În sfîrșit am ajuns orașul, unde ne-am întîlnit cu Marcin și Viola, prietenii noștrii , care ne-au călăuzit prin Cracovia ca să parcăm în siguranțîă mașinile noastre. 

 Mulțumim ajutorul acordat , și caramelele gustoase. La Momtown ( unde suntem cazați) , însoțitorii noștrii ne-au întâmpinat cu un ropot de aplauze. Este minunat că am ajuns la destinație , ne-am îmbrățișat , și ne-am bucurat împreună. Nu se poate descrie în cuvinte ce am simțit , dar un lucru este sigur: suntem recunoscători celor rămași acasă, și tuturor care au avut încredere în noi.

 În următoarele două zile o să descoperim viața clocotitoare a Cracoviei .

Ziua 10

Ziua aceasta de marţi a fost ca o poveste dintr-un film de acţiune. La începutul zilei nimic nu  prevestea  acest lucru. Ne pregăteam  liniştiţi pentru orice surpriză ce urma să ne rezerve vremea, ne impachetam bagajele, s-a ţinut o şedinţa de organizare, am consumat un mic dejun copios, am facut curaţenie în sala de sport unde am fost cazaţi .

Cu un ropot de aplauze i-am mulţumit gazdei noastre ospitalitatea şi amabilitatea de care a dat dovadă, după care am pornit spre graniţa cu Polonia. În sfârşit în a noua zi de excursie, inscripţia de pe vestele noastre reflectorizante pe care le purtăm „ Polak, Wegier, dwa bratanki-Polonez şi Ungur doi prieteni buni” a căpătat sens. Am ţinut un prim popas la graniţa dintre Slovacia cu Polonia, unde conform tradiţiei am facut o fotografie de grup, şi am schimbat pentru ultima oară inscriptia „Atenţie ciclişti” pe versiunea poloneză afişata pe maşina conducatoare, după care ne-am deplasat către castelul Nedec. Am pornit spre castel pe un drum ocolitor, din păcate nu s-a putut vizita incinta monumentului istoric, dar a meritat să admirăm  din exterior atât  caselul, cât şi

natura inconjurătoare care învăluia  misteriosul monument. A fost foarte  interesant  să descoperi că la 600 km depărtare de casă, în aceste castele  au trăit  familii  nobile maghiare, în trecutul istoric  zbuciumat aceste castele aparţinând  Ungariei. Pregătindu-ne de drum, în parcare am servit masa, am umplut ploştile cu apa şi s-a dat startul  spre destinaţia Kasina Wielka. Drumul a început  cu o pantă destul de abruptă, un obstacol, care a fost învins de toţi cicliştii, după care am continuat  drumul în ritmul  nostru obişnuit. Ne-a mirat faptul că pe străzile înguste şoferii poloneji  circulau  foarte grabiţi, dar cu organizarea noastră am reuşit să-i încetinim. După o treime din  drumul parcurs, a  început derularea unor scene din filmul de acţiune cum ar fi: un accident rutier a blocat şoseaua unde ne aflam  (30 de ciclişti şi şapte maşini). S-a discutat  cu poliţia rutieră despre  toate opţiunile care  ne sunt la îndemână, şi s-a ajuns la o înţelegere prin care cicliştii au fost lăsaţi să-şi continue drumul, maşinile au pornit pe un drum ocolitor. După o jumătate de oră ne-am întîlnit şi totul a fost în regulă.

Vremea nici astăzi nu a fost blândă cu noi, oferindu-ne ploi şi ceaţă, dar nimeni nu a   

renunţat la pedalare.

Cele două echipe  au avansat pe drum  foarte organizat, în ciuda drumului anevoios, şi au  parcurs  cu eroism kilometrii rămaşi. Acum s-a dovedit că cicliştii noştrii formează o echipă profesionistă, toată lumea îşi cunoaşte locul în echipă, şi se ajută la nevoie.

După ce am urcat pe un drum greu şi plin de surprize, am ajuns la minunata noastră cabană, unde ne aşteptau cu cina caldă servită de îndată ce am ocupat loc. După cină au ajuns şi prietenii noştrii din Cracovia: Viola şi Marcin, mâine ei o să ne conducă la intrarea în oraşul Cracovia.

O zi importantă ne aşteaptă mâine , deoarece după 11 zile, 700 km şi o pedalare infinită ajungem la destinaţia expediţiei noastre .