Căldura soarelui arde-n câmpie iarba, biciclişi
însetaţi trec împingând pedala. Máriapócs, Nyíregyháza şi Tokaj. Frumoasa Câmpie Maghiară a
făcut să transpire toată echipa. Din nou s-a adeverit însă că Expediţia e de
neoprit, nu ne stă în cale nici căldura de 35 ̊C (la umbră), nici cei 70 de km,
nici ezitarea poliţiei, nici bariera, nici evaporarea bruscă a pistei pentru
biciclişti. Putem pune pe seama întâmplării sau pe seama minunilor din
Máriapócs, important e că după o zi plină, am ajuns întregi şi sănătoşi la
Tokaj. Dar să vedem de la început:
După un
mic dejun săţios ne-am bucurat în continuare de ospitalitatea celor din
Máriapócs, am vizitat mândria orşului: biserica greco-catolică, care este loc
de pelerinaj naţional, unde a ţinut liturghie chiar şi Papa Ioan Paul al
II-lea. În amintirea acestui eveniment, oraşul a ridicat un monument, unde am făcut
o poză de grup. A urmat un duş special, răcoritor, apoi am părăsit oraşul şi
ne-am îndreptat spre Nyíregyháza. Ca să traversăm un oraş, necesită ceva
pregătire logistică, atenţie deosebită din partea şoferilor şi bicicliştilor,
eventual ajutorul poliţiei. În România am avut experienţă pozitivă când am
solicitat intervenţia autorităţilor, aici însă am întâmpinat unele complicaţii,
dar cum am mai spus, suntem de neoprit. Poliţia maghiară s-a adaptat mai greu
ritmului nostru, dar până la urmă totul s-a rezolvat şi s-au dovedit a fi
foarte binevoitori şi profesionişti. Încă odată transmitem mulţumiri
poliţiştilor maghiari căci până la urmă ne-au sărit în ajutor.
Astfel
am străbătut Nyíregyháza fără probleme şi ne-am îndreptat spre Tokaj. Wilson,
şoferul din fruntea echipei mjlocii a vrut să-şi ia ca souvenir bariera trecerii
de cale ferată din Nyírszőlős şi a reuşit s-o dea jos, agăţând-o cu remorca. Am
fost totuşi nevoiţi s-o lăsăm pe marginea şoselei. Întâmplarea ne-a cauzat din
nou mici complicaţii organizatorice, dar acestea nici nu le-am mai observat,
aşa repede s-au rezolvat (Zsolt a mers la cei de la Căile Ferate Maghiare şi
s-a înţeles prieteneşte cu ei), iar noi ne-am apropiat de Tokaj cu viteza
vântului, o perioadă împărţiţi în doar două echipe, apoi în conformaţia
obişnuită. Deşi căldura zilei a mai pierdut din forţă şi am pedalat şi pe unele
porţiuni cu umbră, însă pe parcurs am întâlnit câteva urcuşuri line, aşa că
ne-a făcut plăcere să intrăm în campingul de pe malul Tisei. Ne-am răcorit, am
gătit cina şi în sfârşit ne-am putut odihni. Mâine părăsim iarăşi o ţară,
următoarea cazare va fi la Košice, deci trebuie să ne pregătim muşchii şi
energia psihică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu