Ziua 4

În cazul în care în ultimele zile ne-am plâns în mod constant cu privire la ploaie, acum ne topim de canicula. Am coborât din munți și ne loveste o caldura in drum spre Lugos. Asta este, în mod constant ne-am plans de vremea ploioasa si acuma am primit canicula, da asta e adevarul. Dar nu-i nimic, condițiile de inundații, din fericire ne-au evitate și avertizarea de cod roșu, care am auzit zilele acestea cu o jumătate de ureche.

Urmeaza o traducere foarte haioasa cu translate.google din limba maghiara: Dimineață la Ilies in curtea castelului Bethlen trezit în umbra bastionul Roșu. Gazdele noastre, personalul Fundației Deva Sf. Francis, au fost un fel de ajuns pentru a avea o grădină ești binevenit gratuit, muzeul ne-a arătat Bethlen. Fetele de colegiu care locuiesc în bastionul de vară, în scopul de a primi turisti, seara înainte de cină a ajutat, de asemenea. Deci, jackpot fost cazare nostru, dar Turcia încă mii de kilometri distanță ...

In jurul pranzului am început călătoria catre Lugoj – am avut 80 km în fața noastră. Ne-am facut trei echipe mari si inaintam foarte bine, din cand in cand ne asteptam. Am avut o singura data o pauza mare de odihnă și masă. Punctul culminant al zilei pentru noi a fost că ne-am întâlnit cu o alta trupa de biciclisti(!). La fiecare tura de bicicleta ne-am intalnit cu alti biciclisti dar niciodata cu o trupa asemanatoare ca al nostru . În plus, au fost un grup de biciclisti maghiari din Voivodina . Șaisprezece persoane au fost si organizeaza a douăsprezecea oară turul acesta, Siculeni – Skorenovac ( Voievodina) tur Székelykeve-bike (care, în ciuda numelui său este o localitate în Serbia- Voievodina) si este organizat pentru comemora „ Masacrului de la Siculeni”. Au fost intre ei tineri de 16 ani pana la vârsta de 60 de ani, de toate vârstele. Ne-am întâlnit cu ei de mai multe ori în timpul zilei, o data ne-am si facut o pauza cu ei si le-am dat cateva DVD mai vechi din turele noastre anterioare.

Pauza noastra de prânz a avut loc in localitatea Faget, de data aceasta mestecand parizel. Localitatea Faget este renumit pentru că aici a fost lasat avionul lui Gheorghiu Dej Gheorghe fostul șef comunist de stat. Povestea sună in felul urmator in anul 1970, pe acest traseu a fost transportat avionul , dar nu au putut trece sub un pod de cale ferată și au lăsat pe un teren . Proprietarul actual este nimeni altul decât moștenitorul acestui domeniu pe care se afla avionul. Sub aripa avionului ne-am servit inghetata mult visata si ne-am uitat la un show TV pe canalul Duna TV unde am fost noi prezentati cu tura noastra . Interviu drăguț, sperăm că va fi disponibil on-line în zile urmatoare. Am decis ca acuma dupa ce am aparut la televizor si putem merge acasă, cu un pic de Photoshop putem pune cateva poze de pe coasta Mării Marmara sau în fața Moscheea Albastră din Istanbul și am terminat tura .

Pana la Lugoj am mai avut de pedalat , dar cu gandul ca la scoala unde suntem cazati ne aștepta cate o pizza parca a fost mai usor. La o școală cu internat suntem cazati si cu asta s-a gatat locurile de tabara cu cortul pana in Turcia. Pana atunci suntem alintati de confortul si luxul internatelor si a pensiunilor. Principalul eveniment al zilei a fost, desigur, seara - pentru a patra oară in turneul nostru de bicicleta sărbătorim ziua de naștere a lui Eniko, doctorita noastra de suflet. Cu tort de inghețata și o pereche de ochelari de bita am surprins-o. De data aceasta am sărbătorit al douăzecișitreilea aniversare Despre ziua de astăzi atat, mâine vom merge spre Orsova, pentru că ne-am decis să mergem mai departe - nu este suficient pentru noi Duna TV, ne așteapta Tekirdag și Istanbul.

Mesaje de astăzi se amana din cauza cazarii la internat, ar fii prea complicat sa le strangem de la toti . Totul este in ordine si maine ne auzim......

Ziua 3

S-ar putea ca astazi sa fim mai scurti ca de obicei si pentru asta va cerem scuze. In momentul in care scriem aceste randuri déjà Antika bucatarul chef déjà serveste cina mult visata mazare cu friptura de porc , gatit pentru 80 persoane. Povestim repede despre ziua de azi:

Deci v-am mai spus ca am avut oaspeti voluntari de la “Adopta o casa de la Rosia Montana” care sunt de asemenea modesti si cu “gulyasul” nostru de ieri l-am cucerit.Toti au fost niste tipi extraordinari. Tineri care isi sacrifica vacanta lor de vara , ca sa salveze cladirile si monumentele din Rosia Montana condusi de profesionisti in conservare. Si (Atentie…) totul gratuit si din timpul lor liber. In acest caz suntem extrem de recunoscatori ca in turneul nostru de bicicleta nu numai ca vedem locuri minunate dar ne intalnim si cu oameni deosebiti, care cred ca pot sa opreasca distrugerile si iau si atitudine fata de ele. Deci cu ei am putut lua cina. 

Apoi a venit noaptea si nu credeam ca scapam uscati dar corturile si sacii de nylon intins profesional pe ele ne-au salvat de ploaie. Dimineata cu totii ne-am trezit uscati din corturi . si repede a disparut ceaiul si cozonacul cu cacao-rahat si nuca. 

Am facut o plimbare pana la Biserica Unitariana unde ne-am intalnit cu prietenii nostrii Tica, Sorin si Balici. Toti trei au visat un viitor mai frumos pentru Rosia Montana si toti trei fac ceva pentru aceasta localitate. Subliniez special ca printer cei trei numai Sorin este din Rosia Montana, Tica din Suceava , iar Balici din Brasov. Tica a format o echipa de Cercetasi , iar Sorin lupta ca localitatea sa nu traiasca numai din minerit , Balici lucreaza la salvarea si conservarea cladirilor istorice. Au avut despre ce povestii cu tinerii acestea, am fii ascultat noi si mai mult dar am avut inca multi km de parcurs pe ziua de astazi. Totusi am mai facut un pic de timp si am vizitat Galeriile Romane si ca sa mearga pedala mai usor am pregatit cateva sendvisuri cu salam-crema de branza-cas-rosii-castraveti-ardei-oregano si cateva cu nutella. Apoi ne-am pus pe biciclete si cand pe ploaie cand pe soare pedalam puternic spre Brad.

Drumul a fost foarte bun cand cu coborisuri cand cu urcusuri exact cum este bine .In localitatea Brad am facut plinul la fructe , lebenita si pepene rece , piersici dulci si banana verzi. Am facut o pauza scurta dupa care am pornit spre locul nostru de campare. O parte din gasca a pornit cu masinile ca sa pregatim locul de tabara si cina mult visata. Nu, nu pentru ca am fost in intarziere , ci pentru ca ne-am putut permite astazi. Din pacate drumul a fost un pic mai greu , se lucra la largitul drumului si nu puteam inainta in ritmul nostru normal, dar pana la urma am ajuns cu bine. 

In drum spre locul nostrum de campare ne-am oprit la Branisca la frumosul Castelul Josika , care inainte a fost casa de batrini iar astazi este in paragina, numai lumina ardea in casuta de paza si langa Capela care sta sa se darame. Pur si simplu este trist sa vezi asa ceva , din pacate este adevarat si nu unicul. Poarta mare si ruginita si lei cei alibi din fata portii au putea povestii cate ceva din trecutul lor de glorie, asa pare ca si satul si biserica au uitat de aceasta cladire superba.

Dupa vederea deprimanta am mai parcurs 10 km pana la Ilia (Marosillye), unde am avut ridicate corturile si pregatita cina (care intre timp s-a si terminat). Ne-am spalat si fluierind ne-am retras la culcare.  

Ziua 2

Am ajuns la Rosia Montana dupa 75 de km de pedalat. Intindem corturile intr-un loc minunat care nu poate fi ignorat. Multumita preotului ortodox stam pe dealul “ Orasului de aur” si ne uitam la turnurile bisericilor si la muntii unde se ascunde aurul si speram ca si la tura a XX-a de bicicleta sa le admiram tot in starea de astazi, curate si neatinse. Hai sa ne intoarcem la ale noastre, in comparatie ca azi dimineata am pornit pe o vreme putin apasatoare si nu credeam ca vom scapa uscati acum soarele straluceste si este o vreme suberba. Dimineata ne-am trezit pe o furtuna si ploaie care ne scutura corturile . era sa renuntam la omleta noastra speciala cu de toate, din fericire Boti a decis ca o face si ar fii un pacat , asa ca toti ne-am apucat si am pregatit ingredientele. 

Dupa ce am luat micul dejun am strans corturile si ne-am pregatit iute de drum , pentru ca aveam 75 de km de urcat si coborat in fata noastra, si nori negrii care ne urmareau. Asa de repede pedalam ca am scapat de nori si in comuna Horia ne-am odihnit putin.

Am fost martorii unui eveniment care avea premiera in istoria excursiei, cu siguranta sunt cei care aduc aminte cand legendarul Szatmari Sanyi recruta vaci pentru echipa. Comparativ cu acesta am reusit sa imblanzim un cal , Antika pana cand a ajuns si ultima echipa in partea de sus a serpentinei s-a inprietenit asa de tare cu calul , incat a acceptat sa fie calarit de ori cine. Am si facut o poza in grup impreuna cu calul. Zsolt a si calarit-o , inlocuind caii din microbus. 

Dupa ce ne-am saturat de calarit calul, am sarit in “cai nostrii din metal” si am coborat pe valea Ariesului unde am avut 20 de km de serpentine, visul biciclistilor. Am facut o pauza scurta de inghetata “La Mama Tanta “ multumim special pentru amabilitatea cu care ne-au primit pe terasa lor. Am continuat drumul catre Campeni unde ne-am oprit pentru pranz si am deschis bucataria noastra mobila pentru paine cu pateu, branza si rosii. Dupa odihna bine meritata a urmat ultima portiune de 15 km de pedalat din care 7 km Cheile Rosia Montana. Drumul asfaltat duce pana in inima orasului candva un oras infloritor minier. Acest drum din pacate nu a fost renovat pentru turism ci pentru firme cu interese mari de minerit , din fericire momentan este liniste dar lupta inca nu s-a terminat cu exploatarea cu cianura. In centru ne astepta prietenul nostru Tica , el este un tanar din Suceava care lupta pentru supravietuirea localitatii inclusive a creat o echipa de Cercetasi care sa salveze Rosia Montana. El ne-a aratat locul nostru de tabara si speram sa-l avem cu noi la cina.

Cand scriem acest blog deja ne invartim in jurul focului. Mii de multumiri d-lui Sorin si a bisericii Ortodoxe care ne-a oferit locul de campare. Deja se pregateste gulyasul in ceaune si asteptam voluntarii de la “Adopta o casa la Rosia Montana “ Dupa cina avem un eveniment important, bucatarul nostrum drag Feher Boti maine dimineata pleaca spre casa pentru ca miercuri are avion catre Anglia si am pregatit un steag de “bicatura” cu semnaturile noastre. O sa ne lipseasca foarte mult, oricum multumim ca a venit cu noi si pentru cateva zile Maine dimineata si noi plecam mai departe, ne asteapta plaja din Rodosto (Tekirdag) . .