Azi am început ziua devreme. Deja la ora 7 dimineaţa
oameni îmbrăcaţi în galben-portocaliu forfotau în curtea şcolii. Am împachetat
şniţelele proaspete, baxurile de apă rece, ultimele bagaje, iar înainte de
despărţire am adus simbolic mulţumiri sponsorilor noştri, că au făcut posibil
să pornim la drum şi în acest an. Dar nu numai lor, ci şi tuturor celor care au
contribuit cu ajutoare, îi mulţumim că au încredere în noi, ne încurajează şi
ne sunt alături în această aventură. Mulţumim şi părinţilor noştri dragi că ne
susţin cu îndârjire. Poate o dată vom organiza o expediţie mixtă, împreună cu
părinţii.
După
pozele de familie făcute înainte de pornire, am părăsit centrul Clujului cu
escorta poliţiei şi ne-am îndreptat spre Baciu. Am avansat în trei echipe, ca
să fim siguri că fiecare va savura drumul în ritmul propriu. Distanţa propusă
pentru azi: 104 km iar destinaţia : curtea şcolii din Borla.
Nu
putem părăsi ţara făra să nu ne luptăm cu câteva serpentine, aşa că la nici 40
de km de la pornire, la graniţa dintre judeţele Cluj şi Sălaj am avut mic urcuş
de încercare înaintea provocării mari: Meseşul. Dar cum cu burta goală nu se
poate pedala nici măcar de antrenament, şi cum am promis că nu vom duce acasă
bunătăţile primite, am tras prima dată
la o parte şi am despachetat salatele de vinete, carnea prăjită,
verdeţurile aferente şi am ras tot. Unii mai sprinteni, alţii admirând mai cu
atenţie peisajul, alţii îmbarcaţi în maşini, dar cu toţii sătuli, am atacat
urcuşul dealului de 7-8 km. Ne-am încurajat că în Slovacia vom găsi şi munţi
mult mai mari, şi în timp scurt am şi ajuns la vârf. E adevărat, că unii au
ales să se odihnească un pic, dar e important ca fiecare să-şi simtă limitele.
După o pauză mai lungă, am început coborârea, cu grijă, să respectăm distanţa
de frânare dintre noi. Totul a decurs excelent şi pe drum am fost ajutaţi şi de
poliţia din judeţul Sălaj. Ne-au condus prin Zalău, iar de aici doar câţiva km
ne-au despărţit de locul nostru de înnoptat. Au participat la drumul nostru cu
conştiinciozitate, avut grijă de noi şi chiar s-au oferit să-i transporte pe
colegii noştri obosiţi, scutidu-i astfel de “incomodităţile” trailer-ului (dar
chiar şi colegii începători ştiu că plimbarea cu trailerul e chiar amuzantă! Pe
bune!!!)
La
intrarea în Borla ne-a aşteptat domnul Máté Tibor, unul dintre susţinătorii
noştri înflăcăraţi şi ne-a condus în curtea şcolii, unde am reuşit să ne
instalăm corturile chiar înaintea unui ropot de ploaie de vară, ba chiar am
instalat şi bucătăria mobilă. Chiar dacă azi cu toţii am pedalat în ritmul şi
spiritul tradiţional al expediţiei, ne-am apucat şi să pregătim cina. Am
curăţat 150 de cartofi (i-am numărat!), am condimentat salata şi am prăjit
cârnaţii. Jogobella (aşa s-a numit porcul) s-a dovedit a fi deosebit de gustos,
nu degeaba a murit ca un martir. Între timp a mai apărut şi soarele, iar noi am
profitat de timpul frumos şi am jucat un pic de fotbal şi voley (că doar nu
ne-am mişcat azi destul). Domnul Paul ne-a demonstrat deja la cele două drumuri
de probă că ar putea să se angajeze ca master chef, iar cina a fost şi de
această dată deosebit de gustoasă, unii cerând supliment de mai multe ori.
Acum
este funcţională şi varianta mai modernă a duşului de tabără, care s-a
îmbogăţit cu o cabină de duş mobilă, la care majoritatea echipei stă la coadă.
Asta da, lux!
Mâine ne aşteaptă o zi mai uşoară, numai 40 de km
până la Tăşnad, unde vom încheia ziua cu o bine meritată bălăceală.
Acum ne luăm rămas bun, că e lungă
coada la duş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu