Ziua a 11-a

Ziua a 11-a

Ultima zi a expediției a început cu o dimineață însorită. Ne-am consumat micul dejun retrași în umbra mașinilor, remorcilor. Pe la orele 11 am pornit spre casă. Mai aveam de parcurs 130 de km. Pentru a ne onora promisiunea de a sosi la ora 18 am decis să parcurgem o parte din traseu pe mașini.

Totuși, s-au găsit 11 temerari care au pedalat, în timp ce ceilalți s-au dus înainte până la Așchileu Mare pentru a pregăti masa, a scrie diplomele. Cicliștii au parcurs o distanță de 55 km în aproximativ 2 ore. După acest moment s-au întors două mașini și astfel echipa s-a reunit în scurt timp.  După prânz a urmat o discuție, ocazie cu care fiecare a avut posibilitatea să-și împărtășească propria experiență a ultimelor 11 zile. La terminarea discuției a fost deja aproape ora 18, astfel că am decis să urcăm ultimul deal, care ne mai despărțea de casă cu ajutorul mașinilor. Și așa am avut nevoie de apoximativ 30 de minute pentru a ajunge în comuna Chinteni. Aici toată lumea a urcat pe biciclete și am intrat triumfători în oraș. În apropierea liceului am dat peste o demonstrație a suporterilor echipei Universitatea Cluj. Din fericire bulevardul a fost destul de lat pentru microbiști și bicicliști.

Am intrat în curtea liceului în aplauzele celor dragi. A urmat momentul decernării diplomelor, care pe lângă o scurtă trecere în revistă, în imagini, a celor mai marcante momente din timpul expedițieim conțineau și câte o scurtă caracterizare a fiecărui participant.

După acest moment solemn a urmat o ultimă cină împreună,  dar de această dată am consumat bunătățile pregătite de cei de acasă.

Ziua a 10-a

Ziua a 10-a

În această dimineață ne-am permis să zăbovim un pic mai mult în curtea castelului Perényi din Turulung. Deși pentru micul dejun am avut programat cremvurști, am fost nevoiți să schimbăm planul, întrucât în zonă nu am găsit 120 de bucăți. Astfel am revenit la meniul nostru consacrat, în caz de urgență, pateu, parizer, cremă de ciocolată etc.

Mai apoi am pornit la drum, vântul care s-a întețit un pic ne-a cauzat anumite neplăceri, dar nimic grav. Pe traseu am avut ocazia să vizităm ruinele castelului din Medieșul Aurit. După acesta a urmat o nouă improvizație, a la expediție. Pentru a nu trece cu mașinile pe un sector de drum accidentat, am decis să ne despărțim. Ciciștii au pornit la drum pe cont propriu, înarmați cu lichide iar mașinile s-au deplasat pe drumul național. După circa 8 km echipa s-a reunit din nou. Acest mic experiment ne-a demonstrat faptul că după 9 zile de pedalat împreună echipa este în stare să-și poarte grijă și fără asistența mașinilor.

A mai urmat un scurt traseu, până am ajuns în localitatea Seini. Aici am poposit în parcul central, unde am luat masa. După amiaza a urmat cel mai interesant moment al zilei: bacul. Între Satu Mare și Baia Mare nu se poate traversa Someșul, decât cu ajutorul acestui bac. Cuvintele nu sunt destule pentru a descrie această experiență, de aceea pozele poate vă vor putea spune mai multe. Pe parcursul traversării și-a făcut apariția și proprietarul bacului, care a fost într-atât de impresionat de noi, încăt a decis să nu ne taxeze decât cele cinci autovehicule. Îi mulțumim pentru amabilitate și pe această cale.

Spre finalul zilei, în apropierea localității Jibou am dat peste un loc de campare perfect, pe malul Someșului, și astfel am decis să poposim aici, în loc de Grădina Zmeilor.

Ziua a 9-a

Ziua a 9-a

Ziua de azi a fost cea a întâmplărilor neașteptate. Prima asemenea întâmplare a fost defecțiunea uneia dintre autoturisme. Încă la ieșirea din Mucachevo am observat că Audi-ul 200 lasă în urmă o dâră de lichid. La prima oprire mecanicul expediției a stabilit că s-a defectat radiatorul. Din această cauză echipa s-a împărțit din nou în două grupuri. Cicliștii și-au continuat drumul, însoțiți de două mașini. În acest timp ceilalți trei șoferi au încercat să remedieze defecțiunea. După ce au trecut pe la toate atelierele din oraș, s-au văzut nevoiți să se declare neputincioși, întrucât din spusele localnicilor, cel mai apropiat magazin de piese auto, unde am putea găsi un radiator nou se află în Kiev la cca 717 km depărtare.

Din fericire previziunile localnicilor s-au dovedit a fi inexacte, întrucât la 20 km depărtare de Mucachevo am reușit să găsim un atelier de dezmembrări auto, care avea pe stoc un radiator nou nouț, culmea, la un preț mult mai mic decât acasă.

A doua surpiză a fost prânzul pregătit pentru cicliști în orașul Bereg. Aici am avut ocazia să gustăm o specialitate locală, denumită Pelmeni.

Partea a doua a zilei a presupus parcurgerea unei distanțe de 40 km până la punctul de trecere a frontierei. Pe măsură ce ne apropiam de vamă am fost cuprinși din nou de emoții. De această dată temerile noastre s-au adeverit. În momentul în care vameșul ucrainean ne-a zărit acesta ne-a comunicat faptul că pe aici nu se poate trece nici pe bicicletă, nici pe jos. Astfel ne-am văzut nevoiți să punem toate bicicletele pe trailer, minorii au urcat în mașinile noastre iar majorii au fost repartizați de vameși în mașinile altor cetățeni, despre care ulteriror am aflat că transportă zahăr din Ucraina în România. La frontiera română am avut puțin mai mult noroc întrucât mașinile nu au fost verificate amănunțit, fiind suficientă o verificare sumară.

În momentul de față echipa se pregătește deja de culcare, în curtea castelului Perényidin comuna Turulung. Noapte bună tuturor.

Ziua a 8-a

Ziua a 8-a

Azi toată lumea a putut să doarmă în voie, nefiind presat de nici o grabă. Așa a început o nouă zi de repaos. Am considerat că se impune să poposim o zi în acest oraș încărcat de o istorie seculară.

Pe la orele 12 am pornit să vizităm orașul. Am început cu piața centrală, iar mai apoi ne-am îndreptat, de această dată pe jos, spre cetate, situat la marginea orașului.

Cetatea se află într-o stare remarcabil de bună, datorită proiectului de restaurare demarat încă în cursul anului 2000. Singura noastră nemulțumire a fost aceea că nu am găsit niciun ghid care să ne prezinte o scurtă istorie a cetății.

În curtea cetății a avut loc și ceremonia de învestire a celor mai noi cicliști. Fiecare veteran și-a ales câte un nou-venit, căruia să îi fie mentor de acum încolo, în timpul expediției și nu numai.

După cetate au urmat câteva ore de program liber, fiecare dintre noi putând să hoinărească în voie pe străzile orașului. Unii au încercat transportul în comun, o veritabilă incursiune în timp, pe când alții au preferat să caute un fast-food pentru a-și potoli foamea.

Spre seară am vizitat cu mașinile monumentul victimelor deportării staliniste situat la cca 20 de km de oraș. A fost o experiență șocantă să vedem pereții de marmură plini cu numele celor care au căzut victime planurilor diabolice ale lui Stalin.

Am încheiat seara într-o notă destinsă, având în meniu programat o porție gigant de pizza pentru fiecare. Mâine ne așteaptă din nou o zi cu peripeții, întrucât avem de traversat din nou frontiera de stat.