Ziua a 8-a

În ziua de azi viața expediției a fost variată-permutată-combinată dincolo de orice limite. Dis-de dimineață în unanimitate am decis că azi vom ține o zi de odihnă. Acest lucru se datorează în primul rând ospitalității proprietarului motelului La Narcise, care ne-a permis să mai stăm aici o noapte la jumătate de preț. Astfel ne mai putem bucura încă 24 de ore de confortul paturilor și dușurilor. 

După micul dejun a avut loc un maraton de citit blogul, deoarece în ultimele zile am fost prea ocupați cu construitul digurilor, mutatul corturilor și nu am avut ocazia să facem cunoscut echipei conținutul blogurilor.

A urmat o nouă sesiune de aranjat provizii, reparat biciclete, spălat haine murdare. Personalul motelului s-au uitat la noi cu uimire, dar nu a scos nici un cuvânt și ne-au lăsat în treaba noastră. Ca urmare a acestor operațiuni au reapărut lucruri de negăsit în ultimele zile cum ar fi sacul de dormit al unuia, jumătate de sanda.

După aceasta a urmat o incursiune în Târgu Jiu, purtând vestele dăruite de Pangroup, unul dintre sponsorii noștrii. Mulțumim și pe această cale pentru ajutorul acordat. În primul și în primul rând am vizitat parcurile Brâncuși. Acum putem afirma că am văzut Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii. Am constatat cu plăcere faptul că localnicii se mândresc cu aceste opere, și cât de mult se îngrijesc de ele. 

 

În oraș fiecare a luat prânzul unde a dorit. Unii au invadat prima pizzerie pe care au întâlnit-o, alții s-au mai plimbat un pic înainte de a găsi un fast-food pe gustul lor. Între timp Zsolt a reușit să repare stațiile de emisie recepție defectate. Pe această cale dorim să-i mulțumim domnului Cornescu Viorel pentru amabilitatea și promtitudinea cu care ne-a sărit în ajutor, chiar și într-o zi de duminică.

La întoarcerea în pensiune a urmat un nou deliciu. În sfârșit am mâncat lebenițele pe care le-am cumpărat cu câteva zile în urmă. Deja se cuvenea să le consumăm, fiindcă le-am purtat cu noi dintr-un capăt în celălalt al muntelui. Pentru prima dată în istoria expediției am mâncat lebenița în condiții civilizate, la masă.

În timp ce mâncam am primit o veste bună: a fost publicat trailer-ul reportajului realizat de către echipa Televiziunii Române. Acesta poate fi vizionat accesând următorul link: http://bit.ly/qrmHwt. Este extraordinar, însă realizatorii ne-au mai rezervat câteva surprize.

Încet încet lumea se culcă, mai sunt unii care împachetează, se uită la televizor. Conform planurilor noastre urmează o zi fără pedalare, vom pleca la Petroșani cu trenul la ora 17. Până atunci vom mai avea ocazia să mai facem o plimbare în orașul lui Brâncuși. Vom înnopta în peștera Bolii, în apropierea Petroșaniului. Pentru majoritatea din noi aceasta va fi prima experiență de acest gen. Până la următoarea postare vă urăm o seară plăcută, și vizionare plăcută pentru trailer.


Avem și mesaje pentru cei de acasă:


Ildi: Dragii mei! În sfârşit am câteva haine uscate. Abia aştept, să ne întălnim, şi să mă răsfăţaţi cu un pat cald, cafea şi o baie fierbinte… dar dacă mă gândesc mai bine, prefer cerul înstelat, forfota care urmează după strigătul ,,treziţi-vă că s-a revărsat râul şi vă ia corturile!!!”, apa rece, ca gheţa care-ţi pătrunde până în măduva oaselor (de fapt o să facem economie, de acum încolo, mă spăl cu apă receJ), veselia, spiritul de echipă cu care rezolvăm greutăţiile şi împărtăşim bucuriile…deci, totul este MINUNAT, îmi lipsişi exrtem de mult, dar nu-mi doresc să fiu altundeva decât aici… LOVE U ALL!!!

Ziua a 7-a

Ziua de azi a început cu o rază de soare, care din păcate nu a durat prea mult. Ploaia iar a încaput, și astfel am pus în aplicare planul B.din păcate nu am avut ocazia să vizităm lacul glaciar Gâlcescu, poate cu o altă ocazie, dar având în vedere nu mai aveam haine uscate, ni s-a părut mai înțelept să ne lăsăm păgubași sub acest aspect. Cu bacul improvizat am trecut bagajele peste Lotru, și bicicletele au trecut cumva. 

Am pornit la drum puțin cam deziluzionați, dar cu speranțe. Traseul a început cu un coborâș, pentru a ne încălzi. După aceasta a început urcarea propriu-zisă. În mod curios nimeni nu a dorit să se urce în mașini, și astfel încet-încet ne-am croit drumul spre Vârful Urdele.

 

 

Treptat, cum ne apropiam de cota 2200, ceața a început să învăluie locul, până când nu am mai văzut altceva decât lampa celui din față.

În vârf ne-am odihnit, și după aceasta a început coborârea. Între timp și ceața s-a ridicat și am putut să admirăm peisajul. Coborârea nu ne-a pus probleme prea mari, Tamás și Csaba s-au dus în față pentru a avertiza ceilalți participanți la trafic, iar Boti și Feri au controlat traficul din spate. 

Pe la mijlocul traseului Zsolt ne-a făcut o surpiză cu un prânz la un restaurant de patru stele. A fost nemaipomenit, după ultimele zile petrcute în ploaie să ne putem așeza la o masă și să mâncăm o mâncare caldă.

 

Domnul Bihari ne însoțit până la acest punct, dar aici drumurile ni s-au despărțit. Ne-a părut foarte bine faptul că interesul dânsului nu s-a mărginit doar la a ne susține financiar, ci peste aceasta a ales să ni se alăture ca să simtă pe pielea lui ce înseamnă să traversezi țara pe două roți.
După masa copioasă am pornit iarăși la drum. Acest traseu a fost foarte odihnitor. A fost ideal pentru un traseu nocturn.

 

Am ajuns deja la destinație, iar în momentul de față echipa se bucură de plăcerile dușurilor calde și paturilor confortabile. Dimineața nu ne așteaptă nici o grijă, vom servi micul dejun la ora 10. Până atunci avem ocazia să ne odihnim din plin.

Ziua a 6-a

Este adevărat faptul că postarea a cam întârziat, dar dacă aruncăm o privire mai atentă asupra evenimentelor din ultimele zile, constatăm că am trecut prin multe. Trebuie să începem cu o mărturisire: ne-a prins ploaia. Timpul a început să se strice pe la ora 4 dimineața cu o ploaie măruntă, dar statornică. Pârâul a început să se umfle, iar Zsolt și Feri au reușit să salveze mașinile în ultima clipă. Ploaia a continuat să cadă în marea majoritate a zilei. Cine a avut curajul să iasă din corturi, a putut servi mâncarea sub umbrelele albastre.

Pârâul a continuat să crească, dar acest lucru nu a fost destul pentru a ne speria, am mutat întreaga tabără un metru mai sus, la o distanță sigură de nivelul apei. Băieții au improvizat un acoperiș, iar ceilalți au încercat să mai salveze ceva -fără succes- din podețul pregătit cu câteva zile în urmă de echipa Televiziunii Române.

După prânz a urmat un scurt recensământ, la finalul căruia am constat că ultimele haine uscate sunt cele pe care le purtăm, dar nu pentru mult timp, fiindcă ploaia continuă să cadă fără să dea semne că ar vrea să se oprească. Într-un final Zsolt a pornit spre localitatea din apropiere, Obârșia Lotrului, pentru a căuta o pensiune. Din păcate cele două pensiuni au fost pline. Din fericire între timp ploaia s-a oprit. Imediat am început să găsim o metodă pentru a reface legătura între cele două maluri. Zsolt a ales metoda extremă, raftingul, spre bucuria unora, dar spre disperarea altora. Alții au improvizat un bac pentru a facilita o trecere mai sigură pe apele învolburate ale Lotrului. După aceasta au urmat operațiuni de uscare: cine cum a apucat, unii pe crengi, alții pe manechine ad hoc. 

Ziua s-a încheiat într-un mod plăcut. A sosit și unul dintre sponsorii expediției, domnul Bihari Attila, care anul acesta a decis să se alăture expediției pentru a scurtă perioadă de timp. În această seară am serbat ziua de naștere a medicului expediției, Enikő, care în această seară a împlinit vârsta de 20 de ani. Și pe această cale îi urăm la mulți ani.

Conform ultimelor planuri, dacă vremea se îndreaptă, mâine vom porni în drumeție spre lacul glaciar Gâlcescu, în caz contrar ne vom îndrepta direct spre Târgu-Jiu, unde apa caldă a dușurilor și patul moale ne vor recompensa pentru peripețiile din ultimele zile.