Ziua a 9-a

             Seara, sau mai degrabă noaptea s-a terminat cu superjocul ,,de-a mafioţii”. În timpul jocului fiecare „mafiot”, dar nu numai, şi-a pus la  contribuţie neuronii având în vedere variaţiile, permutaţiile şi combinaţiile pe care le implică acest joc. Într-un final jocul trebuia încheiat, deoarece ceilalţi oaspeţi ai pensiunii erau dornici de odihnă. Dar odihna era binevenită şi pentru noi.

Dimineaţa a sosit repede, mai ales pentru jucători. În „zori”, pe la ora 10, deja ne aflam  în parcarea pensiunii cu bagajele făcute şi savuram cozonacii gustoşi cu lapte, sana sau iaurt. După aceste bunătăţi am pregătit nişte pacheţele cu mâncare, nu de alta, dar să avem ce mânca pe drum. Au urmat ultimele aranjamenete şi eram pregătiţi să lăsăm în urmă parcarea pensiunii.

            Ajunşi la gară ne-am luat rămas bun de la biciclete (acestea s-au odihnit pe trailerul racordat la maşina lui Feri). Deoarece am avut timp pe deplin până la sosirea trenului, ne-am aşezat pe iarba verde din faţa gării şi am citit ultimele relatări postate pe blog, dar n-am uitat nici de mesajele Dumneavoastră. Mulţumim pentru susţinerea de care daţi dovadă accesând blogul şi trimiţându-ne mesaje şi urări de bine.

           

            Pe urmă câţiva au pornit cu maşinile spre Peştera Bolii să pregătească un gulaş pentru cei care au ales să parcurgă drumul cu trenul. De asemenea vor trage câteva corturi pentru cei care preferă să doarmă în mijlocul naturii în loc de răcoarea densă şi întunericul pătrunzător oferit de peşteră. Cei care au rămas în  Târgu Jiu au pornit să viziteze oraşul deoarece aveau suficient timp până la pornirea trenului (care ar fi  trebuit să pornească la 17, dar datorită punctualităţii bine cunoscute a ajuns în gară doar la 18). Între timp au vizitat piaţa, centrul oraşului, au mâncat ceva şi s-au jucat din nou ,,de-a mafioţii”.

Din păcate călătoria cu trenul n-a fost atât de entuziasmantă pe cât ne aşteptam să fie. Trenul avea doar locomotivă şi două vagoane, pline ochi. Astfel grupul s-a risipit pe ici colo şi doar din când ân când au avut acces la geam să privească minunatele privelişti.  Totuşi am remarcat două noutăţi la condiţiile oferite de CFR: aerul condiţionat şi vagoanele noi care au ameliorat cât de cât călătoria anevoioasă.

           Când în sfârşit s-au reunit cele două grupuri am savurat delicioasa mâncare preparată de Boti, gulaşul. Deoarece am fost demoralizaţi şi zilele de lenevie şi-au pus amprenta pe starea noastră de spirit ne-am adunat să discutăm despre strategiile pe care le vom adopta în zilele următoare. În loc de o sesiune de ciclism nocturn am ales să părăsim peştera în ziua următoare spre amiază cu gândul de a parcurge cât mai repede o nouă porţiune din traseul expediţiei. Iar poimâine…vom vedea ce ne rezervă.

          Dar azi mai avem un eveniment important, şi anume aşteptăm cu nerăbdare ora 00:00 pentru a serba ziua de naştere a lui Antika. Am decis să-I spunem la mulţi ani într-un mod memorabil şi unic: în peşteră. Mâine vă vom povesti despre această ,,acţiune” şi despre dormitul în peşteră. Până atunci vă aşteptăm mesajele, dar vă rugăm să nu divulgaţi planul nostru lui Antika! Vă mulţumim.