Ziua a 10-a

Totuşi,  nu e un lucru obişnuit  dormitul în peşteră. De obicei nici aniversarea zilei de naştere nu se ţine într-un asemenea loc. Dar noi am savurat din plin party-ul şi somnul dulce în Peştera Bolii. Astfel începem de unde am întrerupt relatarea. Deci, sub îndrumarea lui Boti am pregătit tortul magnific în formă de bicicletă, care s-a dovedit a fi de două mai gustos pe cât era de frumos. Câţiva, pe furiş, au dus tortul şi cadoul (un tricou cândva alb, acum plin de desenele lui Feri şi de urările coechipierilor) jos, în peşteră, apoi l-au aşteptat cu răbdare pe sărbătorit şi pe ceilalţi. Când au coborât în peşteră Zsolt l-a legat la ochi pe Anti, noi am început să-I cântăm la mulţi ani, iar Boti şi Kati au prezentat tortul.  Hm…n-a fost un party de toate zile, a fost, pur şi simplu un moment unic. Şi încă nu s-a terminat noaptea, unii au plecat să posteze pozele pe blog la benzinăria OMV din Petroşani, iar alţii s-au pregătit de culcare în peşteră. În apropierea culcuşului se află un părău al cărui zgomot a înlesnit somnul unora, iar altora dorinţa de a frecventa ,,ecotoaleta”. 

 

Timpul s-a oprit în loc, astfel somnoroşii din peşteră au pierdut noţiunea timpului, dar matinalii au avut grijă să-i trezească. La locul de campare ne aştepta grişul cu lapte preparat de Boti. Conform lui Szilard era cu aromă de cartofi, dar n-a contat, am avut la-ndemână gem de caise.

  

Apoi am început să ne pregătim de drum, în timp ce Tamas şi câţiva colegi au plecat în Petroşani la Jako Szabolcs (elev la liceul nostru). Şi pe această cale dorim să-i mulţumim pentru ajutorul acordat.  Din păcate la întoarcere golful (Batmobilul cenuşiu al lui Tamas) s-a stricat un piculeţ, dar service-ul ambulant al lui Feri a remediat în cel mai scurt timp defecţiunea. Nici astfel de lucruri nu vedem în fiecare zi…să repari orice defecţiune cât ai clipi…da, suntem înconjuraţi de nişte oameni minunaţi.  

Între timp nici la locul de campare nu ne-am plictisit, am participat la obişnuita şedinţă, respectiv am asistat stupefiaţi la spectacolul oferit  de Szilard.

Dânsul tocmai a vrut să cucerească versantul stâncos, dar stâncile s-au revoltat şi l-au fugărit. Din fericire a scăpat cu câteva contuzii minore.  Aşadar în afară de sperietura trasă nu s-a întâmplat nimic.

Foamea încet-încet a pus stăpânire pe noi. După a mâncare copioasă am pornit la drum, de data asta pe biciclete. Pe drum am admirat nişte peisaje pitoreşti şi am privit cu mirare  drumul  suficient de lat, astfel am avut şi noi loc pe lângă tiruri şi maşini. Să nu mai vorbim de faptul că ne-am oprit din 50 în 50 de m din cauza reparaţiilor efectuate pe drum. Incredibil…dar am parcurs traseul.

Sfârşitul zilei se anunţa a fi unul mirific, în loc să campăm-aşa cum era în planul iniţial- în livada de vis-a-vis de castelul Nopcsa, am ales îmrejurimile de lângă Râul Mare. Panorama oferită de spectaculoasa natură nu este singurul prilej de bucurie, deoarece am regăsit un vechi şi bun prieten de-al nostru, pe domnul poliţist Toma.

Anul acesta am trecut exact pe lângă casa lui, deci n-am ezitat să-l vizităm.  În curtea dânsului ne-am bucurat de ospitalitatea familiei acestuia şi de bunătăţile care ne-au redat energia. Ei au venit cu ideea să nu pornim mai departe, spre Călan Băi, ci să rămânem în zonă.într-un loc ideal pentru camping. Deaorece ploaia era pe urmele noastre am decis să-i acceptăm propunerea. Atât de mult ne place locul, încât ne gândim să-l cuprindem în traseul viitoarelor expediţii.

Tocmai savurăm cina în compania familiei domnului Toma. Iar veselia şi zâmbetul sunt aliaţii noştri preferaţi. Avem nevoie de ei după nişte zile în care eram cu moralul la pământ.

Ziua de mâine ne promite nişte variaţii, permutaţii şi toate cele. Noapte bună şi vom vedea mâine ce mai permutăm.