Ziua 9

Acea ploaie măruntă ne iubește atât de mult încât ne urmează peste tot pe drumul nostru, și nici astăzi nu ne-a părăsit. A plouat toată noaptea, nori cenușii au acoperit tot cerul, și se părea că nici astăzi nu vom avea parte de un miracol. Peste toate acestea s-a adăugat nesiguranța locului de cazare, căci plănuiam să montăm corturile sub castelul din Niedzica, pe malul unui lac. Prognozele meteo ne-au confirmat că miracolul se lasă așteptat, astfel a trebuit să elaborăm planurile B, C, D. Încă de dis-de-dimineață, Zsolt și Seres au pornit să găsească un loc de cazare acoperit. În acest timp Paul ne-a servit un mic dejun regal, Borat și ucenicul său (Metz și Wilson) au reparat una din mașinile noastre (Polo-ul miraculos), căruia ieri seara i sa părut foarte simpatic un capac de canal (gagică) și a trecut peste acesta. Echipa de cicliști nu a observat nimic din acestea, căci în acest timp toți dormeau încă.

Până când toți s-au trezit, Zsolt s-a întors deja cu o știre senzațională: și astăzi seara putem dormi într-un loc uscat și cald! Pe drumul nostru întâlnim totdeauna oameni foarte amabili care contribuie la acel miracol al expediției. Așa a apărut pe lista noastră un vânător slovac, care spre norocul nostru are pe terenul său o vilă și o curte imensă în apropierea graniței cu Polonia. Și partea esențială: deține și un teren se sport IMENS ACOPERIT, unde ne putem petrece noaptea următoare.

DAR, înainte ca toată lumea să adoarmă, să amintim de eroii zilei, cei 13 băieți care s-au decis să confrunte ploaia măruntă și să parcurgă pe bicicletă kilometri programați pe ziua de astăzi, să se lupte cu serpentinele înfricoșătoare, care se aliniază de-a lungul masivului Tatra. Mărturiile băieților despre această aventură curajoasă cuprind adesea următoarele imagini: vântul a fost atât de puternic încât a fost mai greu de coborât pe pantă decât de urcat; era să înghețe pe bicicletă (a fost însă o stare de moment și toți au fost așteptați cu ceai fierbinte), și au întâlnit un alt grup de cicliști, care de asemenea nu s-au speriat de ”o mică ploaie”.

Dar ce s-a întâmplat cu ceilalți 26 de membri ai echipei? Nu a fost prima, și cred nici ultima dată în istoria expedițiilor pe bicicletă, când am fost nevoiți să ne urcăm în mașini. Nu ne place să abuzăm de această posibilitate, dar este mult mai important ca toți să ajungă la destinație sănătoși și veseli, căci trebuie să dormim doar de două ori!!! și vom ajunge la Cracovia.

Paul și bucătăria mobilă a avut astăzi zi de odihnă. Am servit prânzul combinat cu cină la ”restaurantul vânătorului”, ciorbă slovacă (sau mai degrabă poloneză) cu de toate și felul doi cu cartofi și carne.

Toți am trecut deja de momentul dușului cu apă fierbinte, hainele noastre ude sunt deja la uscat, am inaugurat și terenul de sport, am desfăcut paturile.

Sperăm că mâine vom avea parte de o trecere a graniței lipsită de ploaie, și vom descoperi plaiurile poloneze de pe bicicletele noastre. Ne așteaptă Kasina-Wielka și căsuțele de lemn: aici nu va mai trebui să improvizăm!

Mesaje

E. Dávid: În primul rând mulțumesc foarte mult că pot să fiu aici, care este meritul vostru. Mă simt foarte bine, am cunoscut și am îndrăgit mulți oameni noi și nu aș dori să se termine!

Bálint: Ne-am udat leoarcă, dar a fost frumos!

Tulit Tamás: Mi-a plăcut să joc tenis J

J. Gergő: Îmi plac pisicile!

V. Réka: Porque.

Eszti: Mă simt foarte bine, sper doar că soarele va ieși din nou. Cel mai important este optimismul. ^_^

Misi: Cred că aceasta fost cea mai grea zi a expediției. Am pedalat în ploaie, dar ne-am simțit excelent! După sosire mi-am umflat salteaua, dar s-a dezumflat, însă nu am cedat. Am umflat-o încă o dată și a explodat…DAR Berci avea o saltea în plus, pe care o voi folosi de acum înainte. A fost o zi extraordinară!!! :D 

Ziua 8

Se pare că am ieșit din sfera de influență a Mariei de la Pócs, căci ziua de astăzi a început și s-a desfășurat destul de greoi, dar apoi s-a sfârșit cu atât mai frumos și într-un mod fericit. Deja în cursul nopții a început o ploaie măruntă, care enervează cicliștii, și nicicum nu a vrut să se oprească. Am sperat că bogatul mic dejun cu bufet suedez și ceaiul fierbinte o să ne facă să uităm de ploaia sâcâitoare, însă nu s-a întâmplat așa. Dar cea de-a 9-a expediție pe bicicletă nu s-a speriat de un astfel de obstacol venit din senin. Ne-am ambiționat și am vizitat în ploaie și frig uriașul complex al castelului.

Ne-am plimbat uluiți pe pietrele de mii de ani, am făcut semn cu mâna corturilor noastre, am urcat în turn, iar sub o umbrelă de soare am reușit să dăm peste „free wifi”. Astfel, înainte de pedalarea de astăzi am trimis câte un mesaj celor de acasă și am dat like ultimelor postări ale lui Zsolt. După care ne-am întors în campingul improvizat. Ne-am împachetat corturile și bucătăria și am pornit la drum. Ne-a trebuit un curaj imens să ne punem în mișcare pe ploaia care nu contenea. Din fericire, distanța programată pentru ziua de astăzi a fost de doar 40 km, până la Vrbov.

Prima și singura noastră oprire mai lungă a fost la Levoca. Într-o parcare din acest oraș, Paul a scos fierbătorul și a făcut un ceai fierbinte echipei lovite de frig și ploaie. Am mâncat și napolitane și sărățele. Vizitarea programată a orașului nu a reușit până la urmă, căci stând sub o streașină cu ceaiul fierbinte în mână nu ne mai doream să facem altceva. În afară de baia termală! Era singura destinație la care ne puteam gândi atunci când am pornit în ploaia măruntă, și știam că greul abia urmează. Urcușuri și jumătatea rămasă a distanței. Echipa însă a rezistat cu curaj.

În acest timp, pentru ca nimeni să nu se plictisească, am aflat că sunt mai multe probleme cu cazarea. Zsolt s-a dus în mod expres înainte să rezolve problemele. Corturile nu ne mai ofereau siguranță, în mai multe dintre ele a intrat apa, de asemenea vremea s-a răcit mult. Zsolt a găsit închis campingul unde ar fi trebuit să montăm corturile. A răscolit aproape tot orașul și astfel expediționiștii și organizatorii au găsit un loc de cazare călduros și sigur. În final s-a rezolvat și această treabă, am primit o întreagă vilă și mai multe camere de hotel. Atunci când cicliștii au ajuns la Vrbov, deja era pusă pe masă supa de carne caldă, iar pentru felul doi am primit gulaș. Nu negăm că ne-a picat foarte bine, mai ales după experiența friguroasă, dar trebuie să recunoaștem că ne place mai mult mâncarea gătită de Paul!

Ne-am săturat și ne-am încălzit, după care ne-a rămas un sigur lucru de făcut pe ziua de astăzi: să facem baie! Vrbov este renumită pentru baia sa termală, astfel ne-am relaxat mușchii obosiți pe ștrand, în apa caldă care ne-a plăcut foarte mult după greutățile din timpul zilei. După care am luat cina, ne-am făcut comozi și am adormit repede. Sperăm că mâine vremea ne va fi mai favorabilă, și vom putea să ne continuăm drumul pe biciclete, spre cetatea din Niedzica, aflată dincolo de o nouă frontieră.

Ziua 7

Este cât se poate de reconfortant să te trezești astfel încât toaleta este la cinci pași de pat, avem apă caldă și duș PROPRIU. Acestea ne fac să ne simțim ca acasă, iar adevăraților expediționiști nici nu le place. Trebuie să recunoaștem că după două nopți de lux la Kosice, ne era deja dor să revenim în natură.

Desigur, este discutabil acest lucru, căci în acest an avem o serie de echipamentele mobile cu care putem să realizăm aproape orice, și nu suntem rupți de lumea civilizată. Mai ales acum, când ne-am completat accesoriile cu Móóónika (a se citi: Maounika). Să profităm de ocazie pentru a povesti pe scurt și această fază, care lipsește din postarea de ieri. Toată povestea a început atunci când, privind luxul civilizației la Kosice, ne-a venit ideea de a achiziționa un congelator, idee care i-a plăcut mai ales lui Zsolt. Da, un congelator în care în magazine se ține înghețată, carne și alte alimente. Nu ne-am gândit prea mult, seara congelatorul era deja pus în funcțiune, plin de pungi cu gheață și suc de portocale. Partea interesantă a început atunci când a trebuit să urcăm aparatul pe remorcă, pentru a porni la drum azi dimineață.

Dar cum a început dimineața de astăzi? Trezire, făcut bagaje, ordine, mic dejun cu hot-dog, făcut bagaje, ordine, curățenie, urcat Móóónika, testare biciclete, ședință, PORNIRE. Această listă nu este întâmplătoare, căci evenimentele s-au desfășurat cu această viteză. Nu am pierdut timpul, căci distanța de 80 km, care nici în sine nu este o sarcină ușoară, a fost îngreunată de urcușuri lungi. Pentru a parcurge distanța, am avut nevoi de odihnă și calorii. Dezavantajul trezirii târzii este că trebuie să ne pregătim în pripă. Dar nu au fost probleme, am pornit cu o mică întârziere, însă foarte hotărâți pe drumul care șerpuia spre Spišské Podhradie.

Organizatorii au încercat să atenueze cu tot felul de bunătăți oboseala și să motiveze cicliștii, pentru a putea face față provocărilor de astăzi. Am avut înghețată, cornuri cu ciocolată, fructe și răcoritoare, și desigur sandvișurile specifice expediției. Toate mergeau ca pe roate, câteodată sus, alteori jos. Nu mai trebuie să spunem că toți am avut o prestație bună, ambele echipe cât și celebra echipă de ursuleți. În fine, în vârful trecătorii ne-am dat seama că muntele nici nu a fost atât de dificil, fapt confirmat și de bucătarul nostru, care la un moment dat s-a urcat pe bicicletă, iar exemplul său a fost urmat și de cei doi șoferi (cicliști veterani, care au schimbat în acest an cele două pedale pe trei).

După ce fiecare dintre noi s-a întors la ale sale, am început să coborâm. Curbele serpentinelor ne-au oferit o experiență unică. Avansam foarte repede (desigur, în condiții de siguranță), și la un moment dat am zărit castelul în vale. Mâine vom observa de aproape uriașa și minunata fortăreață, care oferă o priveliște cutremurătoare și de departe.

Pentru a folosi o comparație de ciclist, la sfârșitul zilei nu a mai mers totul ca pe roate, dar așa cum ne-am obișnuit deja, nu ne-am preocupat prea mult de obstacolele care ne-au ieșit în cale. Le-am ocolit repede. S-a întâmplat că terenul găsit pe hartă s-a dovedit a fi inaccesibil, dar după o scurtă căutare am găsit un loc unde să ne ridicăm corturile. Astăzi vom avea o campare de poveste. Desigur, atât cât ne vor permite Móóónika, cabina de duș și bucătăria utilată. Dar ce contează, suntem aici la picioarele acestui monument istoric minunat, care împreună cu Maria de la Pócs vor avea grijă de noi. Dar nu numai aceștia, căci în timpul pregătirii cinei ne-au vizitat și polițiștii. Le-a plăcut foarte mult povestea noastră, și s-au oferit să ne supravegheze siguranța din oră în oră.

Ps. Probabil vom apărea și într-un album foto de nuntă, căci am fost martorii clipei când un cuplu și-a imortalizat începutul vieții comune.

Mesaje:

Misi: Sunt în viață. Sunt bine! Am trecut cu bicicleta de micul munte.

Levi: Lölölölő

Berci: Mamă, tată, sunt bine, iar atmosfera încălzește și vremea.

N. Norbi: Sinonimul expediției pe bicicletă: excursie de lux.

T. Tamás: Trăiesc. Astăzi eu am fost cel care conduce echipa. Să fiți mândri de mine. Nu am ieșit în decor pe serpentine. Să fiți mândri de mine de două ori. Vă sărut.  

V. Réka: Bună Tomi și Anyc. Astăzi dormim în mijlocul pustietății, dar este minunat, chiar lângă cetate. Sunt bine.

Balázs: Halleluja, am ajuns cu bine, după ce am pedalat toată ziua, până la cetate. Îmi lipsesc tăițeii cu varză de acasă, dar mâncarea este foarte bună și aici. Dacă o să am wifi, vă scriu.

B. Timi: Pentru wHOReDA: nu am fluturat încă steagul, dar o vom face. Vom umple Europa cu stickerele. Îmi lipsiți mult. Și mișcă-te repede!

Nóra: Am pedalat toată ziua, dar a meritat, aici nu sunt țânțari. Îmi lipsiți.

Matyi: A fost o zi lungă, dar am ajuns la sosire cu succes. Deja credeam că nu se va întâmpla nimic rău, și atunci am reușit să pun mâna pe o bucată de bălegar. Îmi lipsiți.

Márk: Sunt în viață, și sper că voi rezista în continuare.

Kata: Vreau și eu să trimit un mesaj, dar nu știu ce, așa că mai bine nu scriu nimic

Eszter: Halihóóó! Totul este în ordine. Sunt mândră de mine după ziua de astăzi. Nu vă faceți griji dacă nu scriu zilnic, semnalul nu este cel mai bun. Salutări tuturor!

F.Timi: Dragi participanți la Electric! Poate că voi chefuiți în curtea unui castel, dar noi gătim și dormim la picioarele unui minunat castel slovac. Nyenyenye. Sunt bine, încep să mă obișnuiesc cu dealurile. Îmi lipsiți, dar expediția este expediție, nu e sigur că voi veni acasă.

Orsi: Mamă, nici eu nu voi veni acasă! DAR să nu uitați de salata de pește. Vă îmbrățișez pe toți!