Ziua a 7-a

Ziua a 7-a

Azi dimineață ne-am convins de faptul că aveam nevoie de ziua de repaos. Ne-am trezit mult mai odihniți și sănătoși, pregătiți să recuperăm decalajul creat prin schimbarea planului. 130 km ne despărțeau de următoarea locație de campare din localitatea Mucachevo. După ce am luat micul dejun, french toast cu ceai, am pornit la drum. Încă de la primele kilometrii traseul s-a dovedit a fi dificil, trebuind să înfruntăm un urcuș destul de serios care a început destul de lin, dar ultimele 2-3 km s-au dovedit a fi serpentine.

Am ajuns la concluzia că ziua de azi va fi cea mai solicitantă din punct de vedere al traseului. Echipa a obosit încă înainte de a ajunge la poalele Pasului Verecke. Aici am ținut un popas mai lung pentru a ne trage sufletul. După această odihnă cicliștii au parcurs surprinzător de repede cele 10 km care ne mai despărțeau de ținta finală a expediției, Pasul Verecke. Am ajuns în vârf pe la orele 17:30.

Am zăbovit în acest loc aproximativ o oră. Am mâncat parizer cu pateu iar mai apoi am stabilit cum vom proceda pe mai departe. Planul era să rămânem împreună până vizităm o secțiune din fortificațiile din timpul celui de-al doilea război mondial. De aici echipa s-a împărțit în două grupuri. Primul grup, format din cei un pic mai obosiți au urcat în mașini și s-au deplasat până la Mucachevo pentru a pregăti locul de campare și cina.

 Al doilea grup, format din cei mai rezistenți cicliști au pornit la drum pe biciclete, însoțiți de două mașini. Cei 40 de km au fost parcurși în aproximativ două ore. Suntem deja cu toții în Mucachevo, în curtea Liceului Teoretic II. Rakoczy Ferenc. Mâine ne așteaptă din nou o zi de repaos cu prilejul căruia vom putea descoperi istoria orașului și a cetății.

Ziua a 6-a

Ziua a 6-a

            Ziua de azi a început cu o mică reconfigurare a itinerariului. În loc să mergem mai departe spre pasul Verecke, respectiv Muncacevo am decis să mai rămânem o zi la locul de campare de lângă Mejgorje. Acest lucru a fost necesar pe de o parte datorită gradului de dificultate mai ridicat al traseului parcurs în cursul zilei de ieri, iar pe de altă parte ploii care a reușit să ne ude un pic bagajele.

            Ziua de repaos nu a însemnat leneveală, fiindcă mulți dintre noi după puțină odihnă s-au apucat să își verifice bicicletele, pentru eventuale defecțiuni. Alții, în special șoferii, au decis că a sosit momentul să se urce și ei pe biciclete, și au parcurs un traseu de aproximativ 12 km.

Un grup a organizat o vânătoare în inima orașului, în căutarea materiei prime pentru vestita supă „Mama și puiul”. Cu oarecare dificultăți lingvistice am reușit să ne facem înțeleși de către localnici, și ne-am întors triumfători în tabără cu prada greu capturată.

După încă o sesiune de leneveală ne-am apucat de preparat supa noastră tradițională. Anul acesta a ieșit extraordinar. Toată lumea a mâncat cel puțin două porții.

Pentru cină avem planificat o porție gigant de cartofi pai. Cu acest prilej cei nou-veniți vor trece prin tradiționala inaugurare: vor avea onoarea de a curăța cele aproximativ 25 kg de cartofi necesari pentru preparare. Așteptăm cu interes rezultatele.

Concluzia ce se desprinde spre sfârșitul zilei este aceea că a fost o decizie înțeleaptă să mai rămânem o zi. Astfel suntem cu toții odihniți, bagajele sunt uscate, bicicletele numai bune pentru a înfrunta peripețiile zilei de mâine. Până la următoarea postare noapte bună tuturor.

Ziua a 5-a

Ziua 5

După o noapte petrecută în condiții de lux, în hotelul VIP, am revenit din nou la modul de viață specific expediției. De îndată ce am terminat micul dejun, clătite cu gem, nu prea indicat pentru necesitățile calorice ale unor cicliști am pornit la drum. Primul nostru obiectiv a fost vizitarea ruinelor cetății din Hust.

De aici ne-am îndreptat spre următoarea noastră locație de campare. Chiar la începutul drumului am ținut un popas mai lung, pentru a putea mânca un mic dejun mai consistent, a la expediție: pateu, cârnați, cremă de ciocolată și multe altele.

Elementul inedit al zilei de azi a fost ploaia măruntă care a început să cadă încă de dimineață, însă după patru zile de caniculă a fost oarecum binevenit. Din fericire n-a ținut foarte mult și ne-am putut continua drumul în condiții optime.

Peste tot pe unde am trecut am fost întâmpinați de localnici uimiți de cea ce facem noi. Am admirat și noi la rândul nostru bisericile frumos ornate specifice zonei.

                Am ajuns la locul de campare, chiar la ieșirea din Mejgore pe la ora 19. Imediat am început să ridicăm corturile, să pregătim mâncarea: friptură de porc cu mazăre și morcovi. Totul a decurs destul de rapid. După cină a început din nou să plouă, dar și de această dată am scăpat ieftin.