Ziua 2

Am ajuns la Rosia Montana dupa 75 de km de pedalat. Intindem corturile intr-un loc minunat care nu poate fi ignorat. Multumita preotului ortodox stam pe dealul “ Orasului de aur” si ne uitam la turnurile bisericilor si la muntii unde se ascunde aurul si speram ca si la tura a XX-a de bicicleta sa le admiram tot in starea de astazi, curate si neatinse. Hai sa ne intoarcem la ale noastre, in comparatie ca azi dimineata am pornit pe o vreme putin apasatoare si nu credeam ca vom scapa uscati acum soarele straluceste si este o vreme suberba. Dimineata ne-am trezit pe o furtuna si ploaie care ne scutura corturile . era sa renuntam la omleta noastra speciala cu de toate, din fericire Boti a decis ca o face si ar fii un pacat , asa ca toti ne-am apucat si am pregatit ingredientele. 

Dupa ce am luat micul dejun am strans corturile si ne-am pregatit iute de drum , pentru ca aveam 75 de km de urcat si coborat in fata noastra, si nori negrii care ne urmareau. Asa de repede pedalam ca am scapat de nori si in comuna Horia ne-am odihnit putin.

Am fost martorii unui eveniment care avea premiera in istoria excursiei, cu siguranta sunt cei care aduc aminte cand legendarul Szatmari Sanyi recruta vaci pentru echipa. Comparativ cu acesta am reusit sa imblanzim un cal , Antika pana cand a ajuns si ultima echipa in partea de sus a serpentinei s-a inprietenit asa de tare cu calul , incat a acceptat sa fie calarit de ori cine. Am si facut o poza in grup impreuna cu calul. Zsolt a si calarit-o , inlocuind caii din microbus. 

Dupa ce ne-am saturat de calarit calul, am sarit in “cai nostrii din metal” si am coborat pe valea Ariesului unde am avut 20 de km de serpentine, visul biciclistilor. Am facut o pauza scurta de inghetata “La Mama Tanta “ multumim special pentru amabilitatea cu care ne-au primit pe terasa lor. Am continuat drumul catre Campeni unde ne-am oprit pentru pranz si am deschis bucataria noastra mobila pentru paine cu pateu, branza si rosii. Dupa odihna bine meritata a urmat ultima portiune de 15 km de pedalat din care 7 km Cheile Rosia Montana. Drumul asfaltat duce pana in inima orasului candva un oras infloritor minier. Acest drum din pacate nu a fost renovat pentru turism ci pentru firme cu interese mari de minerit , din fericire momentan este liniste dar lupta inca nu s-a terminat cu exploatarea cu cianura. In centru ne astepta prietenul nostru Tica , el este un tanar din Suceava care lupta pentru supravietuirea localitatii inclusive a creat o echipa de Cercetasi care sa salveze Rosia Montana. El ne-a aratat locul nostru de tabara si speram sa-l avem cu noi la cina.

Cand scriem acest blog deja ne invartim in jurul focului. Mii de multumiri d-lui Sorin si a bisericii Ortodoxe care ne-a oferit locul de campare. Deja se pregateste gulyasul in ceaune si asteptam voluntarii de la “Adopta o casa la Rosia Montana “ Dupa cina avem un eveniment important, bucatarul nostrum drag Feher Boti maine dimineata pleaca spre casa pentru ca miercuri are avion catre Anglia si am pregatit un steag de “bicatura” cu semnaturile noastre. O sa ne lipseasca foarte mult, oricum multumim ca a venit cu noi si pentru cateva zile Maine dimineata si noi plecam mai departe, ne asteapta plaja din Rodosto (Tekirdag) . .