Ziua 3

În ciuda faptului că azi am avut un traseu mai lung decât ieri, l-am parcurs într-un timp mai scurt. Acest lucru se datorează temperaturii plăcute și exerciuțiului dobândit. Dar să începem cu începutul.

După o trezire mai îndelungată am devorat cremvurștii pregătiți pentru micul dejun. Rapid am aranjat remorcile și după curățirea biciletelor am vizitat centrul istoric al Mediașului. Atracția principală a fost biserica evanghelică. După aceasta am mâncat o porție mare de înghețată.

Ajunși înapoi la parohia unitariană, gazda noastră, preotul Márkos Hunor ne-a prezentat pe scurt istoria comunității. Mai apoi am pornit să parcurgem cei 73 de km planificați pentru ziua de azi.

Primul popas mai îndelungat l-am ținut la Biertan, unde după vizitarea bisericii fortificate am luat prânzul. Și din nou am pornit la drum. Am parcurs urcuș după urcuș dar a meritat efortul, fiindcă după aceasta a urmat un coborâș lung și plăcut. A fost cea  mai plăcută parte a traseului.

Următorul popas l-am ținut în Bârghiș, unde pe lângă vizitarea biserici reformate am avut ocazia să purtăm un soi de “conversație” cu un localnic mai bronzat, de soare.

De aici și până la locul de campare nici nu ne-am mai oprit. Suntem pe malul unui lac de agrement. Avem de toate, loc pentru corturi, pentru foc, lemne. Deja pregătim cina, cartofi pai iar mai apoi va urma un somn binemeritat.

Ziua 2

Luni 36, marţi 38, miercuri 40 de grade Celsius. Cam aşa arată prognoza meteorologică pe următoarele zile. Dar cea dea doua zi a expediţiei nu a fost doar despre suportarea căldurii. După ce ne-am strâns lucrurile din curtea bisericii unitariene din Sânbenedic, şi am făcut curat în interiorul bisericii, am pornit la drum. Primul nostru obiectiv pe ziua de azi a fost să ajungem în satul Sânmiclăuş, unde ne aştepta preotul unitarian, cu familia lui.

Pe drumul spre Sânmiclăuş, la un popas, Mike, colegul nostru american şi-a pierdut un card SD, de pe care oferea cicliştilor muzică pe drum. Toată echipa s-a pus pe treabă, am tăiat iarba cu briceagurile, dar din nefericire nu am găsit cardul.

După acest exerciţiu arheologic am pornit din nou la drum şi nu peste mult timp am ajuns în Sânmiclăuş, unde după ce ne-am răcorit am vizitat biserica unitariană şi ruinele conacului Bethlen.

Următorul nostru popas mai important a fost în umbra bisericii evanghelice fortificate din Boian, unde am avut din nou ocazia să observăm cum sunt lăsate moşteniri culturale în paragină. După spusele ghidului nostru local din aproape cei 800 de etnici saşi, câţi au locuit în sat la sfârşitul anilor 80, în ziua de azi se mai găsesc doar două bătrâne.

După două ore de odihnă am pornit din nou la drum, în condiţii atmosferice mult mai prielnice pentru ciclism. Atfel, ultima parte a traseului nostru pe ziua de azi a fost unul plăcut. Am urcat serpentinele ce ne despărţeau de Mediaş cu uşurinţă, şi am coborât în oraş în siguranţă. Azi nu trebuie să ne facem griji pentru pregătirea cinei, mulţumită ospitalităţii preotului unitarian. În momentul de faţă echipa se realaxează, şi îşi adună puterile pentru peripeţiile zilei de mâine.

Ziua 1

Salutăm toată lumea așa, la capătul primei zile de expediție. Avem în sfârșit despre ce să scriem. După cum ați avut deja ocazia să aflați am pornit la drum dis de dimineață, având ca obiectiv final Transfăgărășanul. Respectând tradiția anilor precedenți, poliția rutieră ne-a sprijinit și de data aceasta la părăsirea Clujului. Mulțumim și pe această cale pentru bunăvoința cu care ne-a susținut.

Deci am pornit spre Aiton, sau mai bine zis am fi pornit, dacă nu am fi omis un viraj la periferia orașului, dar nu a fost nici o problemă, întrucât am reușit repede să revenim pe traseul planificat. Traseul dintre Tureni și Turda a fost un pic mai aglomerat, însă nimic serios. La ieșirea din Turda am avut ocazia să admirăm arsenalul de tancuri “ultraperformante” ale armatei noastre. Majoritatea acestora datează de pe vremea bunicilor noștri. În apropierea acestor minunății ale istoriei militare am luat prânzul, iar mai apoi am pornit spre Călărași.

După Călărași a urmat traseul așteptat de toți, un drum de țară fără trafic, unde am avut ocazia să ne destindem. După această aventură la sosirea în Ocna Mureș am devorat 70 de înghețate.

Ultima porțiune a traseului l-am parcurs adoptând tradiționala împărțire tripartită a cicliștilor: cei rapizi, cei cu viteză medie și cei care vor să admire peisajul pe îndelete.

În momentul de față suntem deja la locul nostru de campare din satul Sânbenedic, în curtea bisericii unitariene, care în ciuda numărului infim de enoriași, 5 cu bunăvoință, este într-o stare bună. Localnicii sunt foarte primitori, ne ajută cu tot ce avem nevoie.

Tabăra este deja instalată, fără corturi, întrucât am decis că vremea bună ne permite să petrecem noaptea sub cerul liber. Cina este aproape gata. Pentru cei curioși diseară bucătarul nostru ne va delecta cu caș pane cu cartofi natur. Cu toți suntem bine, și sperăm ca și în cursul zilei de mâine să reușim să vă ținem la curent cu aventurile noastre.

Noapte bună tuturor.

Ziua a 11-a

Ziua a 11-a

Ultima zi a expediției a început cu o dimineață însorită. Ne-am consumat micul dejun retrași în umbra mașinilor, remorcilor. Pe la orele 11 am pornit spre casă. Mai aveam de parcurs 130 de km. Pentru a ne onora promisiunea de a sosi la ora 18 am decis să parcurgem o parte din traseu pe mașini.

Totuși, s-au găsit 11 temerari care au pedalat, în timp ce ceilalți s-au dus înainte până la Așchileu Mare pentru a pregăti masa, a scrie diplomele. Cicliștii au parcurs o distanță de 55 km în aproximativ 2 ore. După acest moment s-au întors două mașini și astfel echipa s-a reunit în scurt timp.  După prânz a urmat o discuție, ocazie cu care fiecare a avut posibilitatea să-și împărtășească propria experiență a ultimelor 11 zile. La terminarea discuției a fost deja aproape ora 18, astfel că am decis să urcăm ultimul deal, care ne mai despărțea de casă cu ajutorul mașinilor. Și așa am avut nevoie de apoximativ 30 de minute pentru a ajunge în comuna Chinteni. Aici toată lumea a urcat pe biciclete și am intrat triumfători în oraș. În apropierea liceului am dat peste o demonstrație a suporterilor echipei Universitatea Cluj. Din fericire bulevardul a fost destul de lat pentru microbiști și bicicliști.

Am intrat în curtea liceului în aplauzele celor dragi. A urmat momentul decernării diplomelor, care pe lângă o scurtă trecere în revistă, în imagini, a celor mai marcante momente din timpul expedițieim conțineau și câte o scurtă caracterizare a fiecărui participant.

După acest moment solemn a urmat o ultimă cină împreună,  dar de această dată am consumat bunătățile pregătite de cei de acasă.

Ziua a 10-a

Ziua a 10-a

În această dimineață ne-am permis să zăbovim un pic mai mult în curtea castelului Perényi din Turulung. Deși pentru micul dejun am avut programat cremvurști, am fost nevoiți să schimbăm planul, întrucât în zonă nu am găsit 120 de bucăți. Astfel am revenit la meniul nostru consacrat, în caz de urgență, pateu, parizer, cremă de ciocolată etc.

Mai apoi am pornit la drum, vântul care s-a întețit un pic ne-a cauzat anumite neplăceri, dar nimic grav. Pe traseu am avut ocazia să vizităm ruinele castelului din Medieșul Aurit. După acesta a urmat o nouă improvizație, a la expediție. Pentru a nu trece cu mașinile pe un sector de drum accidentat, am decis să ne despărțim. Ciciștii au pornit la drum pe cont propriu, înarmați cu lichide iar mașinile s-au deplasat pe drumul național. După circa 8 km echipa s-a reunit din nou. Acest mic experiment ne-a demonstrat faptul că după 9 zile de pedalat împreună echipa este în stare să-și poarte grijă și fără asistența mașinilor.

A mai urmat un scurt traseu, până am ajuns în localitatea Seini. Aici am poposit în parcul central, unde am luat masa. După amiaza a urmat cel mai interesant moment al zilei: bacul. Între Satu Mare și Baia Mare nu se poate traversa Someșul, decât cu ajutorul acestui bac. Cuvintele nu sunt destule pentru a descrie această experiență, de aceea pozele poate vă vor putea spune mai multe. Pe parcursul traversării și-a făcut apariția și proprietarul bacului, care a fost într-atât de impresionat de noi, încăt a decis să nu ne taxeze decât cele cinci autovehicule. Îi mulțumim pentru amabilitate și pe această cale.

Spre finalul zilei, în apropierea localității Jibou am dat peste un loc de campare perfect, pe malul Someșului, și astfel am decis să poposim aici, în loc de Grădina Zmeilor.

Ziua a 9-a

Ziua a 9-a

Ziua de azi a fost cea a întâmplărilor neașteptate. Prima asemenea întâmplare a fost defecțiunea uneia dintre autoturisme. Încă la ieșirea din Mucachevo am observat că Audi-ul 200 lasă în urmă o dâră de lichid. La prima oprire mecanicul expediției a stabilit că s-a defectat radiatorul. Din această cauză echipa s-a împărțit din nou în două grupuri. Cicliștii și-au continuat drumul, însoțiți de două mașini. În acest timp ceilalți trei șoferi au încercat să remedieze defecțiunea. După ce au trecut pe la toate atelierele din oraș, s-au văzut nevoiți să se declare neputincioși, întrucât din spusele localnicilor, cel mai apropiat magazin de piese auto, unde am putea găsi un radiator nou se află în Kiev la cca 717 km depărtare.

Din fericire previziunile localnicilor s-au dovedit a fi inexacte, întrucât la 20 km depărtare de Mucachevo am reușit să găsim un atelier de dezmembrări auto, care avea pe stoc un radiator nou nouț, culmea, la un preț mult mai mic decât acasă.

A doua surpiză a fost prânzul pregătit pentru cicliști în orașul Bereg. Aici am avut ocazia să gustăm o specialitate locală, denumită Pelmeni.

Partea a doua a zilei a presupus parcurgerea unei distanțe de 40 km până la punctul de trecere a frontierei. Pe măsură ce ne apropiam de vamă am fost cuprinși din nou de emoții. De această dată temerile noastre s-au adeverit. În momentul în care vameșul ucrainean ne-a zărit acesta ne-a comunicat faptul că pe aici nu se poate trece nici pe bicicletă, nici pe jos. Astfel ne-am văzut nevoiți să punem toate bicicletele pe trailer, minorii au urcat în mașinile noastre iar majorii au fost repartizați de vameși în mașinile altor cetățeni, despre care ulteriror am aflat că transportă zahăr din Ucraina în România. La frontiera română am avut puțin mai mult noroc întrucât mașinile nu au fost verificate amănunțit, fiind suficientă o verificare sumară.

În momentul de față echipa se pregătește deja de culcare, în curtea castelului Perényidin comuna Turulung. Noapte bună tuturor.